Termele de la Bagno Vignoni

Daca despre celelalte localitati, din circuitul nostru de-o zi in Toscana, mai auzisem cate ceva si abia asteptam sa le vizitez, despre Bagno Vignoni, chiar ca habar nu aveam ca exista, pana sa ne vorbeasca Elisabetta de ea! Iar faptul ca acolo urma sa gasim nu numai peisaje pitoresti, ci si niste Terme foarte cautate de turisti, mi-a starnit curiozitatea!

Am lasat in urma Pienza, unde am facut cea de-a doua oprire din circuit, continuandu-ne traseul prin frumoasa  Val d’Orcia. Ne-am abatut apoi de la drumul clasic catre Montalcino, pe varianta Monte Amiata, dupa care am intrat pe un drum lateral catre Bagno Vignoni.

Primul lucru pe care l-am facut acolo, a fost sa gasim un loc de parcare. Desi nu parea aglomerat, cu greu am descoperit unul liber, l-am platit la un automat din apropiere si am plecat la plimbare.

In ciuda stomacelor noastre goale, care isi cam cereau drepturile, nu am putut sa trecem indiferenti pe langa frumusetile pe care le descopeream in Bagno Vignoni.

Chiar daca am ajuns in zona total nepregatiti (nu stiam absolut nimic despre localitate 🙁 ), trebuie sa va spun ca nici nu e nevoie de o documentare prealabila, deoarece poate fi descoperita foarte usor, doar printr-o simpla plimbare. Si zic asta, deoarece zonele turistice sunt foarte bine delimitate prin panouri in care este descris istoricul lor.

Asa am aflat ca Bagno Vignoni este o localitate atestata arheologic inca de pe vremea romanilor, care au fost primii beneficiari ai apelor ei termale. In timp, descoperind ca acestea au si efecte terapeutice, statiunea a devenit din ce in ce mai cautata. Si, pentru ca ar fi fost pacat sa nu se valorifice la maxim si forta acestor ape, acolo a fost construit „Parco dei Mulini” (Parcul Morilor de Apa), ale carui ramasite se mai vad si astazi.

De la nivelul statiunii Bagno Vignoni, turistii pot cobori pe un traseu special amenajat, pana la poalele colinei pe care este amplasata aceasta. Acolo se afla cateva lacuri cu apa termala, de mici dimensiuni, unde se poate face baie si (de ce nu?) chiar si plaja (pe marginea lor). Desi era sfarsitul lui septembrie, cand ii vedeam pe italieni cum topaie pe carare si se balacesc apoi in apele acelea calde, mai, mai ca imi parea rau ca nu avem si noi costumele de baie pe noi. 😛

Cu greu ne-am intors privirea de la aceste imagini panoramice de vis, dar era destul de tarziu, iar noi trebuia sa ne continuam vizita.

Cand am facut-o insa… am ramas consternati: niste turisti englezi, care tocmai coborasera din autocar, s-au asezat de o parte si de alta a unui sant cu apa curgatoare, au inceput sa se descalte si sa isi dea sosetele jos, dupa care si-au bagat picioarele in apa care mie nu mi se parea a fi cea mai limpede sau curata din lume.

Erau veseli si foarte incantati de isprava lor, asa ca nu se putea sa nu aflu si eu ce i-a determinat sa faca asta… Ei bine, dupa ce mi-am cufundat mana in canal, am dezlegat enigma: apa aceea nu era una oarecare, ci apa termala, foarte calda, probabil plina de proprietati binefacatoare pentru organism.

Numai lipsa de timp m-a impiedicat sa nu fac si eu precum acei turisti, asa ca i-am lasat sa se distreze in continuare, eu cautand restaurantul care ma interesa: Osteria dell’Orcia (despre care auzisem ca ar fi unul foarte special). Din pacate, nu am dat de el, desi ne-au iesit in cale altele, cel putin la fel de interesante…

In centrul statiunii Bagno Vignoni, in Piazza delle Sorgenti, se afla o imensa piscina cu apa termala, avand o temperatura de aprox. 50 grade Celsius. Nu va asteptati la ceva modern, ci mai degraba la una antica sau medievala, asupra careia timpul a lasat urme adanci, dar care impresioneaza prin spectaculozitate si prin faptul ca apa pare ca fierbe in ea. 😀

Cladirea care domina zona (cea cu coloane) era inchisa pentru turisti, fiind gazda unui frumos eveniment: nunta a doi tineri. Noua ne-a facut placere sa ii urmarim pentru cateva minute… 😉

Tot dand tarcoale cu ochii dupa restaurantul cautat, ne-am dat seama ca sigur nu e in zona, asa ca ar cam fi cazul sa ne reorientam. Cand ne hotarasem si noi asupra unuia, am constatat ca era trecut de ora 15:00, asa ca isi inchisese portile. Nu ne mai ramasese de mancat decat… meniul. 😛

Cum nu obisnuiesc sa ma dau batuta, am vazut un magazin care comercializa ceramica si am intrat in vorba cu vanzatoarea. Ea ne-a explicat cum sta treaba cu programul restaurantelore din zona, precum si faptul ca cel pe care il cautam, nu numai ca era unul foarte scump, dar necesita rezervare. A fost suficient ca sa imi iau gandul de la el, pentru ca oricum nu stateam prea bine cu timpul! 😛

Ne-am continuat plimbarea prin localitate, cu gandul de a ajunge in parcarea unde lasasem masina. La un moment dat, privirea ne-a fost atrasa de un boutique care comercializa produse cosmetice si parfumuri. Am intrat acolo mai mult din curiozitate, pentru ca mai apoi sa nu ne mai saturam admirandu-i si testandu-i produsele. A fost locul de unde am cumparat suvenirurile pentru cei dragi: sapunuri naturale, cu aroma de struguri sau rodie.

Am pastrat doar unul, pe care nici nu-mi vine sa-l folosesc… Miroase si acum foarte puternic a Mosto d’Uva (must din struguri), de-mi vine sa-l manac si nu sa ma spal cu el pe maini! 😛

Pentru noi am ales un parfum unisex, care sa ne aduca aminte de frumoasele coline toscaniene: Acqua di Toscana Mare Profumo. Il folosim rar, dar de fiecare data, acesta ne duce cu gandul la aroma celor mai frumoase clipe petrecute in vacanta noastra din Toscana.

Gata cu romantismul in Bagno Vignoni… Cap compas spre Montalcino!

L.E. Desi initial ma gandeam: „Doamne, oare ‘oi avea ceva de povestit despre localitatea asta, unde am stat mai putin de o ora???”, ei bine, iar m-am luat la povesti cu voi si am scris ditamai articolul… 😀