Experiente culinare in Toscana

Se pare ca iar a trecut ceva timp de cand nu am mai reusit sa scriu pe blog si chiar nu inteleg de ce, mai ales ca subiectul pe care urmeaza sa-l abordez va fi si cel mai delicios dintre toate, pentru ca va voi povesti cu patos despre experiente culinare in Toscana. 😛

Nu v-am ascuns niciodata faptul ca toti patru suntem niste gurmanzi, e adevarat, poate nu chiar in sensul clasic al definitiei din DEX, dar undeva pe-acolo… Nu obisnuim sa consumam mancare in cantitati industriale (din contra, as zice eu), insa suntem tare pofticiosi si ne plac la nebunie mancarurile bine preparate din produse de buna calitate. Acesta este si motivul din cauza caruia latura gastronomica a fiecarei calatorii este deosebit de importanta pentru noi, iar alegerea destinatiilor noastre se face (de cele mai multe ori) si in functie de preferintele culinare ale fiecaruia dintre noi. 😉

Din motivele arhicunoscute generate de pandemie, nu mai fusesem in Italia de cativa ani buni, ultima oara vizitand Sicilia in primavara lui 2019. Trebuie sa recunosc ca ni se facuse un dor nebun de niste pizza si paste „de la mama lor”, iar cum fiicele noastre sunt cele mai infocate fane ale acestor doua preparate, ei bine, anul acesta nu aveam cum sa ocolim aceasta destinatie.

Daca in urma cu 8 ani, cand am ajuns pentru prima oara in Italia, ma pregatisem din timp cu informatii despre preparatele specifice Toscanei pe care mi-as fi dorit sa le incerc, de data aceasta nu am mai intreprins nimic in acest sens. Experienta calatoriilor noastre din tot acest interval de timp ne-a cultivat si rafinat preferintele gastronomice astfel incat acum stim cu exactitate ce si cat si cand ne dorim sa mancam ceva bun. 🙂

Daca ar fi sa fac o scurta trecere in revista a celor mai cunoscute ATRACTII CULINARE DIN TOSCANA, iata cam care ar fi selectia mea, preparate pe care sper ca veti reusi sa le savurati macar o data in viata:

1. Bistecca Fiorentina – poate cel mai faimos preparat din Toscana, este o friptura groasa si suculenta de vita cu os, asezonata cu ulei de masline, sare grunjoasa si piper, pregatita (rare/ medium rare) in mod traditional pe un gratar cu foc de lemne, dupa o reteta straveche. O recomand cu mare caldura tuturor celor care nu sunteti vegani sau vegetarieni, pentru o experienta culinara careia ii veti duce dorul pana va veti reintoarce candva in Toscana. Sfatul meu ar fi sa o consumati in restaurante in care aceasta este servita in portii fixe de 350-400 g si nu acolo unde in meniu apare pretul/ 100g, deoarece riscati sa va treziti in farfurie cu o ditamai halca de 1,5 kg. 😀 Am povestit despre experienta noastra din San Gimignano aici.
2. Crostini – ori ca le veti comanda in mod special ori ca le veti primi din partea casei, aceste mici felii de paine prajita unse cu pasta de ansoa sau de masline, pate de pui cu capere sau doar acoperite cu un strat de cubulete de rosii cu busuioc va vor bucura papilele gustative si va vor face nerabdatori sa descoperiti si celelalte feluri de mancare din meniu. 😉
3. Tagliatelle al tartufo – sunt acele paste lungi care se aseamana cu taiteii nostri, avand o latime de 7-10mm, preparate cu trufe, ingredient pe care noi l-am descoperit cand am fost prima oara in Toscana. Desi aroma lor e foarte puternica, aceasta reteta de paste este gatita cu multa maiestrie astfel incat gustul sa fie echilibrat si sa te faca sa-ti doresti sa mai incerci si alte preparate care sa contina acest ingredient (ex. risotto cu trufe).
4. Pappardelle al cinghiale – sunt cele mai late paste lungi pe care le cunosc eu (de 2-3 cm latime), originare din Toscana, preparate cu un ragu din carne de mistret, inabusita in vin. Delicioase si acestea!
5. Pici all’Aglione – sunt niste paste de casa, care seamana cu niste spaghete mai groase, dar neuniforme, facute numai din apa si faina si preparate cu un sos de rosii, ulei de masline, usturoi si busuioc. Le puteti intalni mai ales in restaurantele din zona Sienei sau Val d’Orcia.
6. Risotto cu porcini – este acel orez (fara legume) preparat cu parmezan si ciuperci porcini, un fel de hribi considerati ingrediente fine, importante in bucataria italiana, fiind si destul de scumpi in acelasi timp, recoltarea lor facandu-se numai intr-o perioada scurta din an.
7. Pizza – chiar daca nu e un preparat specific Toscanei, ci al Italiei, in general, am tinut foarte tare sa o amintesc aici deoarece atat aspectul, textura, cat si compozitia si gustul sunt deosebite de orice pizza am comanda pe la noi, iar ingrediente precum mozzarella di bufala, ciupercile porcini, trufele si pesto-ul dau o savoare unica acestui preparat.
8. Porchetta Toscana – e un fel de rulada traditionala suculenta din carne de porc, umpluta cu diverse condimente si coapta la foc mic timp de mai multe ore. Se poate servi atat in restaurante, cat si take away, sub forma de sandwich.
9. Pecorino Toscana – ei, bine, sa nu va puna Sfantul sa plecati din Toscana fara a gusta din cel mai bun cascaval sau branza sau cum vreti voi sa ii ziceti, fabricat mai ales in zona orasului Pienza (despre care am povestit aici), simplu sau cu diverse arome sau adaosuri in compozitie (struguri, trufe, ardei, busuioc, nuci etc)! Asta ca sa nu va mai zic ca ar fi strigator la cer sa va intoarceti acasa fara cateva bucati din prea-cinstitele enumerate mai sus. Este „m-o-r-t-a-l”! 😀

As mai vrea sa adaug doar cateva mancaruri pe care le puteti intalni in meniurile din Toscana, despre care eu doar am auzit sau am aflat din diverse surse, dar pe care nu am avut pofta, curiozitate sau suficient timp sa le incerc:

• Panzanelle (un fel de salata de vara cu rosii, ceapa si uneori castraveti, asezonata cu ulei de masline, otet si busuioc, in care se inmoaie bucati de paine tare/invechita sau crutoane, cum le mai spunem noi),
• Lampredotto (e un preparat obtinut din al 4-lea stomac de vaca, „slow-cooked” in supa de legume si condimentat cu diverse ierburi, care se serveste sub forma de sandwich – panini),
• Ribollita (supa toscana minestrone, cu multe legume si paine intarita inmuiata in ea, fiarta de doua ori pentru a se obtine o consistenta ingrosata),
• Cacciucco (tocana de peste specifica Toscanei),
• Fagioli all’Uccelleto (mancare de fasole scazuta, preparata al dente cu rosii, ierburi aromatice, usturoi, piper si ulei de masline),
• Trippa alla Fiorentina (e un fel de Lampredotto, dar preparat sub forma de tocana, cu rosii, ceapa, morcovi si vin alb)
• si, nu in ultimul rand, nu ezitati sa incercati mancarurile preparate din iepure sau mistret.

Si la capitolul deserturi (DOLCI in italiana) toscanienii stau fff bine. Noroc ca pe toata durata sejurului nostru in Toscana am parcurs vreo 95 km pe jos, altfel cred ca ne intorceam cu cateva kilograme in plus. 😛

Iata si cateva dintre preferintele noastre:

1. Gelato (musai sa incercati produzione propria sau gelato artigianale, pentru ca inghetata asa buna ca in Italia nu veti mai manca niciunde! 😛 )
2. Panforte di Siena (este un desert traditional din zona Sienei, care seamana cu un fel de nuga din fructe confiate, mai multe categorii de alune/ nuci, miere si mirodenii – scortisoara si ghimbir. Delicious!)
3. Torta della nonna (sau „Placinta Bunicii” – o tarta traditionala cu aluat fraged si crema de vanilie, presarata cu seminte de pin)
4. Torta del nonno (sau „Placinta Bunicului”, e varianta cu ciocolata/ cacao a Tortei della nonna)
5. Biscotti Fiorentino, Biscotti di Prato (sunt biscuitii aceia mici si tari cu migdale, care se servesc la cafea sau cu Vin Santo si pe care noi ii gasim in Lidl sub denumirea de Cantuccini. Bine, ca acestia nu se compara la gust, asta e alta poveste… 🙂 Noi am cumparat unii deliciosi (cu aroma de Portocale) din Montepulciano, un orasel minunat despre care am povestit aici.

Poate c-o sa va intrebati cum de n-am amintit nimic (macar in treacat) EXACT despre bauturi, Toscana fiind unul dintre cei mai importanti si faimosi producatori de vinuri din Italia. Ei, bine, in urma Colecistectomiei (cu complicatii) suferite de sotul meu anul trecut, noi am inceput sa fim mult mai atenti cu ceea ce bem sau mancam. Si cum alcoolul e cel mai nenorocit dintre toate alimentele cand vine vorba de sanatatea ficatului, am hotarat impreuna sa il ocolim cat putem. E adevarat, cand si cand, la vreo ocazie, eu ma mai scap la cate un cocktail (in vacanta, de ex. am mai baut cate un Aperol Spritz), iar sotul poate la o bere, dar… cam atat. Stiu ca nu eu am fost cea bolnava, dar decizia mea de sustinere a jumatatii mele este una foarte ferma si benefica pentru amandoi, mai ales pe termen lung.

Asta nu inseamna ca voi nu trebuie sa incercati macar unul din renumitele vinuri de Chianti, Vino Nobile de Montepulciano sau puternicul Brunello de Montalcino. Fiecare dintre acestea are o istorie indelungata, fiind si apreciate, dar si controversate in acelasi timp. Imi aduc aminte ca, acum 8 ani, nu numai ca degustam la fiecare pranz sau cina un alt tip de vin, ci am cumparat si pentru acasa vreo 2-3 sticle, inclusiv niste huse speciale (cu bule de plastic) pentru a le proteja in timpul transportului cu avionul. Daca nu ma insel, protectiile acestea le-am gasit la Enoteca din Fortezza di Montalcino, loc de unde am cumparat si unul dintre cele mai delicioase lichioruri Limoncino da Infuso di Limoni (pe care, de asemenea, vi-l recomand din tot sufletul).

Siiiiiiiiii… GATA si povestitul despre mancaruri, deserturi sau vinuri traditionale sau originare din Toscana! 😀

Haideti sa va si arat acum experientele noastre culinare din aceasta zona…

Locuri in care am mancat in Toscana:

1. La Torre Ristorante Pizzeria (Pisa)

A fost primul nostru contact cu mancarea din Italia din aceasta vacanta. 🙂

Aterizasem de vreo cateva ore in Pisa si eram in Campo dei Miracoli cand am realizat ca felia de pizza mancata la pranz, in aeroport la noi, nu ne va tine de foame pana la orele 19-20 cand speram sa ajungem la cazarea noastra din La Spezia. Prin urmare, ne-am lasat fetele la coada de acces in Turnul din Pisa si am pornit in cautari pe Via Santa Maria.

Recunosc ca am ramas placut surprinsi sa vedem o altfel de fata a orasului Pisa care, odinioara, nu ne „spusese” mare lucru… Am descoperit acolo un fel de Centru Vechi, plin de terase si magazine, foarte animat si colorat, in care ti-era mai mare dragul sa te plimbi. Din pacate, noi eram cam pe graba acolo, asa ca am ochit o terasa (La Torre Ristorante Pizzeria) care oferea si servicii de take away, de la care am comandat doua pizza. Au fost foarte prompti si amabili, iar pizza asa de buna incat nici nu am mai apucat sa ii facem poza (am mancat-o in masina 😀 ). In schimb, am pastrat 2-3 instantanee cu cateva preturi orientative care, sper eu, sa va fie de folos candva.

2. Chalet Fontana (Florenta)

In Florenta am ajuns pe inserat, dupa aproape 3 zile de vacanta in Liguria si foarte multi km parcursi deja pe jos. :))))

Pe drum dinspre Portofino am telefonat la cazare, spunandu-le ca vom intarzia. Dupa ce am terminat cu check-in-ul la hotel, i-am rugat sa ne recomande un loc unde am putea manca la acea ora. Asa am aflat despre Chalet Fontana, un restaurant amplasat la 2-3 min distanta de punctul in care ne aflam, la care ne-au facut si o rezervare pentru ora 20:30.

Din pacate, nu am nicio fotografie a localului, nici din interior si nici de la exterior (imi amintesc ca in spatele lui e o gradina fff generoasa, cu fantana arteziana – probabil un loc unde se organizeaza evenimente private). Sa fi fost oboseala de vina? 🙁 Sau faptul ca aproape ca se intunecase afara? Sau atmosfera intima si distinsa pe care am gasit-o acolo? Nu stiu. Probabil ca amplasarea lui intr-o zona rezidentiala face ca acesta sa nu fie unul prea comercial/ turistic, ci genul acela de local in care ajungi numai cu recomandare.

Cred ca este inutil sa va mai spun ca preparatele au fost impecabile si ca totul ne-a placut atat de mult incat am mancat de doua ori acolo (in prima si in ultima seara). Preparatele alese de noi din meniul celor de la Chalet Fontana au fost doua startere (un fel ceviche de peste si niste calamar pane), apoi paste caccio e peppe si pici al Ragout, ravioli cu creveti, un preparat din peste si unul din carne de porc cu garnitura si risotto cu verdeturi. Deserturile s-au ridicat si ele la nivelul felurilor principale: un tiramisu clasic, unul cu fistic (fabulos!) si un fel de cheesecake cu jeleu (la borcan).

Ce start excelent pentru City Break-ul nostru la Florenta!

3. Ristorante Pizzeria Lorenzo de’ Medici (Florenta)

Ei, bine, cu acest restaurant chiar ca avem o poveste frumoasa foc. 😛

Asa cum v-am povestit intr-un articol anterior, in prima zi petrecuta in Florenta am luat orasul la pas, hoinarind fara o tinta precisa atat prin centrul sau, cat si pe stradutele laturalnice. La un moment dat, pe una dintre ele (in apropierea Capelei de Medici) am fost abordati de catre un tip, care ne-a intrebat daca nu vrem sa luam masa la ei in local. Pentru noi, inca nu era ora potrivita pentru pranz, asa ca l-am refuzat politicos. Ne-a intrebat de unde suntem, i-am raspuns ca din Romania si atunci i s-a inseninat fata. Ne-a intins o carte de vizita cu toate datele restaurantului respectiv (Ristorante Pizzeria Lorenzo de’ Medici), pentru care eu i-am multumit frumos, strecurand-o in buzunarul din spatele pantalonilor, dupa care ne-am continuat plimbarea…

La un moment dat ni se cam facuse foame, asa ca am inceput sa cautam un restaurant bun in Florenta, exact asa cum ai cauta acul in carul cu fan. 🙂 Mi-am adus aminte de cartea de vizita primita cu cateva ore mai devreme si am cercetat-o cu atentie. Pe spatele ei era un cod QR cu meniul restaurantului si, afland ca acolo am fi gasit si pizza pentru domnisoara noastra cea mare si paste pentru mezina, am facut stanga imprejur si am inceput sa cautam locatia respectiva. Cand a vazut Massimo ca ne-am reintors la ei, nici nu va inchipuiti ce bucurie a fost pe capul lui. Ne-a asezat la o masa mai „aerisita”, a stat mult de vorba cu noi, ba chiar ne-a luat comanda personal, desi jobul lui era cu totul altul, iar restaurantul arhiplin. Pana sa ne vina mancarea, ne-a intins o alta carte de vizita pe care si-a scris numele si un discount de 10% pe care, stati linistiti, dar nu l-am mai folosit niciodata, ci l-am pastrat ca amintire. 🙂 Si nu zic asta pentru ca nu ne-am mai reintors acolo, deoarece am mancat la ei in toate dupa-amiazele in care ne-am aflat in Florenta, ci pentru ca nota de plata de a doua zi a fost atat de mica incat ne-a fost si rusine sa le reamintim de acel discount, mai ales ca eram si fff multumiti de tot ceea ce comandasem.

Ba, mai mult decat atat, meniul restaurantului este atat de bogat, de divers si bine preparat, incat as indrazni sa afirm ca ar putea satisface chiar si pretentiile celui mai carcotas dintre noi. Acesta a fost si cel mai important motiv din cauza caruia am revenit de fiecare data in acel loc, in care am beneficiat atat de ospitalitatea gazdelor, cat si de rapiditatea prepararii celor comandate. De ce sa testam „n” restaurante din Florenta, pe banii si nervii nostri, atata vreme cat descoperisem unul la care am fi putut manca pranzul sau cina timp de o luna, fara a repeta niciunul dintre preparatele comandate?!? 😉

Tot Massimo ne-a povestit ca in restaurant avea o colega romanca despre care avea numai cuviunte de lauda. Daca in prima zi aceasta avusese o zi libera, a doua zi a adus-o special ca sa stea de vorba cu noi. Ziceai ca ne cunoastem de cand lumea, atat de prietenoasa ni s-a parut romanca noastra, care ne-a elucidat de ce Massimo a reactionat asa cand a aflat de unde suntem: se pare ca are o parere fff buna despre romani, pe care ii apreciaza si ii ajuta oricand la nevoie. Foarte frumos din partea lui!

Lasand povestea la o parte, va spun cu mana pe inima ca nu a existat preparat pe care sa il comandam si care sa nu ne placa sau sa fie ceva in neregula cu el. Pastele cu fructe de mare au fost gatite impecabil, iar pizza era un curcubeu pe cerul gurii (fiica mea cea mare a facut o cura de 3 zile cu pizza cu ansoa :))))))) ). Eu am avut pofta de Ossobuco alla Fiorentina, Bistecca alla Fiorentina si un fel de tocana de fructe de mare care a avut un sos demential.

Parca nici nu imi vine sa va mai povestesc si de desert, de frica sa nu o luati razna. 😀 Si zic asta pentru ca am degustat un fel de cosulet din foetaj plin cu crema de vanilie si fructe de sezon, un Millefoglie cu „2 tone” de crema, Tartufo affogato al caffe si Tiramisu, preparate toate asa, ca la carte! Numai cand ma gandesc la ele si mi se umple instant gura cu apa. :)))))

Daca mai punem la socoteala si faptul ca la Ristorante Pizzeria Lorenzo de’ Medici gasim si o multime de preparate fara Gluten sau Lactoza (pizza in mod special), cred ca merita sa-i trecem pragul cu toata increderea macar o data in timpul unei vizite la Florenta!

4. Ristorante „La Bottega” (Volpaia)

Despre experientele noastre din pitorescul sat Volpaia, v-am tot povestit in vreo doua randuri. 😀 Daca in toamna lui 2014 am ajuns acolo singuri si ne-am rasfatat cu o cina romantica ocazionata de aniversarea casatorie noastre, in 2022 ne-am reintors acolo in formula familiala completa. Despre cat de bine ne-am simtit acolo si ce anume am mancat la „Ristorante La Bottega” v-am povestit aici, in articolul anterior. 😉

5. Antica Porchetteria Granieri 1916 (Florenta)

Au fost vreo doua zile in care masa de pranz a avut loc ceva mai tarziu decat de obicei, asa ca n-am mai avut chef de restaurant pentru cina. Intr-una dintre acestea am optat pentru o „gustare” de seara rapida (de tip take away), cumparand niste panini care contineau unul dintre preparatele specifice zonei (descris un pic mai sus): porchetta. Asa cum o sa observati si in instantaneul de mai jos, este o varianta foarte ieftina (si va pot confirma ca si gustoasa) de a-ti potoli foamea, deloc de neglijat, mai ales daca te afli pe fuga sau nu ai timp de restaurant.

6. Ristorante „Beccofino” (Pienza)

In ziua in care am facut un tur de Toscana rurala, s-a nimerit ca la orele pranzului sa ne aflam in Pienza. Am facut cateva fotografii in orasul vechi dupa care, manati de foame, am tot cautat un restaurant care sa fie pe placul tuturor. Sotul meu tot insista ca a vazut el unul pe o straduta laturalnica, intr-un „fund de curte” care l-a atras foarte tare si ca de ce nu vrem sa mergem acolo.

Eu ii tot ziceam ca daca nu a vazut clienti la mese, cine stie ce bomba o fi localul acela… m-a bufneste rasul si acum cand imi amintesc ce argumente avea fiecare dintre noi. :)))))))

Si uite asa, urmand instictul sotului, am ajuns la Ristorante „Beccofino” din Pienza care, pana la urma, a fost o surpriza extrem de placuta pentru noi, pornind de la ambianta deosebita, vesela folosita si decorurile alese si terminand cu delicioasele preparatele comandate.

Aici am descoperit pastele traditionale ale zonei – Pici (vezi descrierea de mai sus) – deosebit de satioase si gustoase, care ne-au placut atat de mult incat mai tarziu am cumparat dintr-un magazin o punga si pentru acasa. Una din fete si-a comandat un Bacalhau (peste cod), invelit intr-o crusta care semana cu zacusca noastra. Am poftit si la un mic desert, doar ca ne-au adus unul atat de mare incat ne-am saturat toti 4 din el. 😛 Recomand!

7. Pane Fresco di Catullo (San Gimignano)

La sfarsitul zilei in care am facut turul Toscanei, inainte sa parasim orasul San Gimignano, am realizat ca era prea devreme pentru a merge la un restaurant, dar ca ni se va face foame pana peste aprox. o ora cand urma sa ajungem la hotel. La cat de obositi eram, mai mult ca sigur ca n-am mai fi avut niciun chef sa iesim din camera, asa ca am facut ochii roata sa vedem de unde am putea cumpara ceva rapid de mancare. Privirea ne-a ramas pe micutul magazin „Pane Fresco di Catullo”, de pe Viale Roma, chiar inaintea intrarii in cetate, in dreptul portii San Giovanni.

Recunosc ca, desi am intrat acolo destul de sceptici, am fost placut surprinsi sa descoperim o mica afacere de familie, cu produse specifice zonei (foarte bune pentru suveniruri), dar si preparate proaspete (sunca, salamuri cascavaluri, paine). I-am intrebat daca fac si sandwich-uri si dupa ce am primit raspuns afirmativ i-am rugat sa ne faca niste panini cu pecorino si prosciutto. Pot sa va confirm ca au fost foarte delicioase, iar Panforte-le pe care il cumparasem pe post de desert si berea italiana pe care am impartit-o cu sotul au fost cireasa de pe tort a acelei cine „incropite” ceva mai tarziu, in camera de la hotel. Deci… se poate si asa!

8. Gelateria Venchi (Siena)

Inca inainte de plecarea noastra in Italia (chiar cu vreo 2 saptamani) avusesem ceva probleme cu gatul si tusea in mod special (deh, daca mi-a placut prea mult inghetata am avut de tras vreo luna si jumatate dupa 🙁 ). Din fericire n-a fost Covid, pentru ca m-am testat si rastestat pana in ziua plecarii. Supararea mea cea mai mare insa a fost ca-n vacanta asta m-am cam ferit de inghetata de-mi venea sa plang de fiecare data cand treceam pe langa vreo gelaterie artizanala.

In ultima zi a sejurului nostru mi-am facut curaj si mi-am cumparat totusi un gelato. Ne aflam in Siena, afara ploua mocaneste, iar eu nu ma impacasem cu gandul ca am stat atatea zile in Toscana si nu mancasem decat o inghetata mica in Cinque Terre. Asa ca atunci cand am dat cu ochii de Venchi – una din cele mai faimoase gelaterii din Italia – am uitat si de raguseala si de tuse si de tratamente si de tot si am intrat singura in magazin, alegandu-mi aromele preferate. Cine mai statea intr-o mana cu umbrela si in cealalta cu inghetata, cine, cine??? Exact: io! 😀 Nu ca a fost buna… a fost minunata! Curcubeu pe cerul gurii.

Iar daca sunteti fani lichioruri de ciocolata sa stiti ca tot de la ei (dar din Roma) l-am cumparat pe cel mai bun (Venchi Cuba Rhum Chocolate Liqueur), doar sa aveti loc suficient in bagaj. De data aceasta noi… n-am avut, asa ca mi-am pus pofta-n cui! :))))))

Cam acestea au fost experientele culinare din vacanta noastra din Toscana de anul acesta (2022). Cel mai mare regret al meu a fost ca nu am mai reusit sa mancam faimoasele sandwich-uri de la All’Antico Vinaio ca-n 2014, lasandu-le pentru o data viitoare cand, sper eu, nu vom face totul „pe repede inainte” din dorinta de a le arata fetelor noastre cat mai multe minunatii din zona (cea fost mai important au vazut deja).

Si daca n-ati salivat sau poftit macar o data pe parcursul lecturarii acestui articol, inseamna ca nu mi-am facut treaba cum trebuie, iar pe viitor voi insista povestind despre astfel de experiente, pana voi reusi sa va determin sa va deschideti usa de la frigider, cautand ceva bun pe acolo. :))))))

Ptiuuuu… si eu care acum sunt la dieta… 🙁