Cand spunem MONTALCINO nu putem sa nu ne gandim la Brunello di Montalcino, unul dintre cele mai cunoscute vinuri din Italia. Oare cine nu a auzit de el?
Lasand insa la o parte faima licorilor bahice care se produc in zona, Montalcino este fara indoiala un must-see al Toscanei, care nu trebuie ratat!

Chiar daca incepusem sa dam semne de oboseala, circuitul nostru de-o zi prin Toscana era abia trecut de jumatate. Dupa Montepulciano, Pienza si Bagno Vignoni, calatoria a continuat prin Castiglione d’Orcia, urmand drumul serpuitor prin zona Monte Amiata catre Montalcino.


Desi initial ne-am fi dorit sa vizitam si Abatia Sant’Antimo, ora tarzie la care am ajuns in zona ne-a determinat sa oprim doar pentru a face cateva fotografii acesteia si podgoriilor din imprejurimi.


Drumul pana la Montalcino ni s-a parut destul de lung si plin de viraje. Cadrul natural deosebit pe care il strabateam si bogatia toamnei care incepea sa isi faca simtita prezenta, ne-au usurat insa asteptarea si ne-au bucurat ochii pana la urmatoarea noastra destinatie.

Montalcino se afla amplasat pe o colina inalta de 567m. Urmand sfaturile celor care l-au vizitat anterior, am cautat un loc de parcare langa castel. Din pacate, gradul de ocupare era 100%, asa ca a trebuit sa ne reorientam, gasind un loc liber undeva in apropierea Piazzei Sant’Agostino, aflata la doar cateva minute de mers pe jos pana la Fortareata.

Principalul punct de atractie al orasului il reprezinta, fara indoiala, La Fortezza di Montalcino. Construita in anul 1381, aceasta are o forma pentagonala neregulata, fiind strajuita de turnuri de diferite inaltimi.


Accesul pe zidurile Fortaretei se face prin incinta Enotecii La Fortezza de Montalcino, platind o taxa de 4 eur. Personal, recunosc ca nu am mai avut puterea sa ma catar pe metereze 🙂 , insa sotul meu a mai gasit ceva rezerve pentru o plimbare la inaltime.


Nu ratati o astfel de experienta!!!
Acum, revazand fotografiile, recunosc ca ma roade invidia ca nu mi-am insotit jumatatea „pe acoperisul lumii”. 😛
Imaginile orasului si ale imprejurimilor acestuia sunt impresionante, fiind un prilej de incarcare a bateriilor pentru oricine ajunge in zona, indiferent de cat de obosit ar fi!


M-am amuzat teribil atunci cand, printre fotografii, am gasit si una la care nu ma asteptam… 😀
Se pare ca, dincolo de zidurile cetatii, era in plina desfasurare un meci de fotbal, intre doua echipe care tratau cu foarte multa seriozitate acest hobby al lor.

Daca va inchipuiati ca eu am stat cuminte, pe o bancuta, in incinta Fortaretei, asteptandu-mi sotul, ei bine, inseamna ca nu ma cunoasteti! 😛 Impinsa de dorinta mea de a explora, nu m-am putut abtine sa nu dau o raita prin Enoteca la Fortezza di Montalcino.

Si uite asa, dezlegam si cea de-a doua parte a enigmei titlului acestui articol si anume cea legata de magia licorilor bahice… Celor pasionati de acest domeniu, le recomand cu mare caldura sa nu rateze acest rai al vinurilor, dar si a altor bauturi produse in zona si nu numai!!! Enoteca la Fortezza di Montalcino este un loc special, din care e aproape imposibil sa pleci fara a-ti achizitiona ceva pe gustul sau pe masura buzunarului tau.

Pret de cateva minute bune am stat si i-am urmarit pe angajatii enotecii, cu cata rabdare le povestesc curiosilor, turistilor sau celor interesati, despre istoria si calitatile vinurilor, despre arome si buchete si cum le ofera acestora spre degustare fel de fel de licori bahice.
De ce le-am numit eu magice???
Pentru ca ceea ce mi s-a intamplat acolo a fost o MAGIE! 😀
Fara a fi o consumatoare de bauturi alcoolice, dar tot plimbandu-ma printre rafturi, am observat ca, desi era vorba de un „simplu” lichior, traditionalul Limoncello, acesta exista sub o multitudine de denumiri, printre care Limoncino sau Limoncito. Intrebarile mele, adresate baietilor de la enoteca au fost oarecum normale: „Care este diferenta dintre acestea? Sau care este mai bun?”
Raspunsul a venit cu zambetul pe buze, unul dintre ei lamurindu-ma ca denumirea de Limoncello este Marca Inregistrata numai pentru lichiorurile din lamaie produse in zona Golfului Naples. Pentru toate celelalte, produse in alte zone ale Italiei, legea cere sa poarte alte denumiri. Apoi mi-a dat sa degust doua dintre ele…
Hmmm… buuuuun… desi, pe stomacul gol, cam ardea pe interior. 😛
Nu stiu de ce sau prin ce minune, unul dintre ele era ALTCEVA!
Nu mi s-a parut nici prea dulce, nici prea tare, ci mai degraba extraordinar de aromat, de parca ar fi fost o infuzie cu lamaie si nu un lichior obisnuit. Se pare ca lozul castigator a fost Limoncino di Montalcino care, dupa intoarcerea in tara, a devenit preferatul meu! Am mai incercat si altele, achizitionate de prin Aeroporturi, dar nici-unul nu s-a ridicat la nivelul celui din Montalcino!!! 😉

Mandra de achizitia mea, mi-am asteptat sotul sa coboare de pe zidurile Fortaretei, pentru a pleca mai departe. Daca in Pienza magazinele aveau rafturile pline cu sute de tipuri de branzeturi, in Montalcino, mergand spre Parcare, nu am putut sa nu remarcam puzderia de magazine pline cu sute de tipuri de vinuri.
Aceste shopuri colaboreaza cu servicii de curierat extern, existand astfel posibilitatea ca, facand o comanda de vinuri in Montalcino, la intoarcerea din vacanta, tu sa le gasesti deja acasa. 😛
Tinta finala si ultima noastra oprire din acest circuit prin Toscana era San Gimignano, unde urma sa cinam intr-un cadru natural deosebit.
In sfarsit!!! Yupyyyyy! 😀


8 Comentarii
Alinuța , mulțumim de invitație in micul paradis al vinurilor 🙂
Acest loc bine ascuns intre zidurile fortăreței din Montalcino poate fi o alegere perfecta pentru toți iubitorii de vin , un amestec excepțional de arome si savoare …
Așadar , spune tu cum am putea refuza o astfel de invitație ?!
Magie ai zis , nu !? Este cat se poate de firesc ce ti s-a întâmplat … Nu de puține ori , in aceste ocazii se creează o armonie si o strânsă legătură între ,, eleganța” vinului si plăcerea de a-l degusta 🙂
Așa cum foarte frumos spunea Baudelaire despre aceasta veche îndeletnicire :
,, A ști să bei un vin, însemnă să poți să sorbi din el picături de geniu”!
Mulțumim pentru aceasta minunata poveste de călătorie ilustrată foarte frumos în imagini si cuvinte bine alese . Si uite așa ai reușit din nou sa ne încânți cu un peisaj, , un gust, o idee, o inspirație … ,, In Vino Veritas” !
Părerea mea este oricând ai putea deveni un bun ghid pentru cei ce doresc sa viziteze Toscana !!!
Pana la viitoare reîntâlnire cu Jurnalul tău ,iți doresc ca de fiecare data … toate cele bune si de folos . @A.
Invitatia la degustare e pentru toata lumea!
Ce vom povesti si cat de frumoasa ni se va parea viata DUPA, vor fi cu siguranta efectul dictonului „In Vino Veritas”… 😛
Cat despre ideea de a deveni ghid turistic, cred ca mi-am ratat „cariera”!
Va ramane doar un vis „ascuns” si o dorinta neimplinita, care insa prinde contur de fiecare data atunci cand incep sa va povestesc cu pasiune despre locurile dragi in care m-au purtat pasii. 😉
Alinuta, ati facut intr-adevar un maraton remarcabil pentru o singura zi, eu de-abia astept sa „ajungem” in San Gimignano, Manhattan-ul medieval (am citit undeva aceasta comparatie). Cum spui, nu ma asteptam sa stai pe bancuta asteptand sotul, iar achizitia acelui Limoncino imi da si mie idei 🙂 Si uite, asa, mi-am luat iar azi portia de visare 🙂
Daaaaa, chiar ca a fost ca la Maraton, dar am mai repeta oricand experienta, cu mare placere! 😛
Daca ai de gand ajungi in Montalcino, pastreaza un coltisor in valiza si pentru o sticla de Limoncino in plus. Chiar nu mi-as permite sa apelez la altcineva si de-abia avem un motiv in plus de a ne intalni si a face cunostinta la intoarcere (merci anticipat!!!). 😀
L.E. Inca un pic si apare si San Gimignano dupa colt… 😉
Cu cel mai mare drag, doar sa ajung eu acolo si in Montalcino! Deja e trecut pe lista de must-buy, sa zicem asa.
Multam’ fain!!! :*
Alinuta,sarut mana!Din informatii ca ale tale se incropesc excursii minunate…Poti sa ne oferi si vreun indiciu despre preturi,inclusiv al Limoncino-ului tau,daca nu sunt prea indiscret?…multumesc!
Salut Constantin!
In primul rand as vrea sa imi cer mii de scuze pentru intarzierea raspunsului!!! Nu imi sta in obicei sa fac asta, dar niste probleme de sanatate (in familie) m-au tinut fff departe de calculator zilele astea si m-au pus in imposibilitatea de a sta in legatura permanenta cu voi.
Ma bucur din tot sufletul sa aflu ca informatiile mele sunt de ajutor! 🙂
Sa stii ca nu ai comis nici-o indiscretie, doar ca a trecut atata vreme de la acea calatorie, incat nu imi mai aduc aminte cu exactitate preturile… In general, nu cred ca au depasit 15-18 eur/sticla de Limoncino.
In Florenta, de exemplu, cu aceeasi bani nu puteai cumpara nici macar jumatate din gramajul sticlei din Montalcino… 😉
Din pacate, nu te pot ajuta decat cu niste fotografii ale preturilor din meniul unuia dintre restaurantele la care am mancat in Toscana (daca esti interesat).
In rest, numai bine si multa sanatate tuturor!!!