Sa fie oare numele vreunui conte? Sau al unei echipe de fotbal? Un personaj din desene animate, cumva? 😛
Ei bine, NU, si recunosc cu toata sinceritatea ca nici eu nu auzisem expresia aceasta pana sa ajung in Toscana…

Pecorino este un must-try pentru oricine ajunge in zona Crete Senesi, provincia Siena, fiind una dintre cele mai cunoscute familii de branzeturi din Italia. Si unde altundeva sa faci cunostinta cu ea, daca nu in Pienza, locul in care se produce cea mai buna branza de acest fel?

Pecorino di Pienza
Pecorino di Pienza

Inaintea plecarii noastre in City Break-ul de la Florenta, tot ceea ce imi notasem in dreptul orasului Pienza era un singur must-see: PASSEGGIATA, locul de unde pot fi surprinse cele mai frumoase instantanee ale Val d’Orciei.

Norocul nostru s-a numit Elisabetta, gazda noastra din Toscana, o persoana cum rar am intalnit!

Vorbeam in fiecare dimineata sau seara si ne sfatuiam unde, cum si ce sa facem acolo. Vazand ca nu suntem genul de persoane care sa se ingrope in sali de muzeu, ci mai degraba suntem foarte dornici de a ajunge in locuri speciale si mai putin stiute de turisti, si-a deschis sufletul si ni le-a recomandat cu mare caldura pe cele care ii sunt cele mai dragi ei: Volpaia, Pienza, Bagno Vignoni, San Gimignano…

„Neaparat sa gustati Pecorino Cheese din Pienza!” 🙂

Am bagat totul la cap si am plecat la drum.
Dupa ce am vizitat Montepulciano, ne-am indreptat spre Pienza, localitate care se afla la numai o aruncatura de bat de acesta (aprox. 15 km).

Lasand Montepulciano in urma noastra...
Lasand Montepulciano in urma noastra…
...indreptandu-ne spre Pienza
…indreptandu-ne spre Pienza

La destinatie, am lasat masina intr-o parcare cu plata/ora, amplasata in partea noua a orasului. Daca ajungeti in zona, nu uitati sa asezati pe bordul autovehiculului tichetul care sa faca dovada achitarii tarifului de parcare. Este cel mai bine asa, pentru linistea tuturor! 😉

Parcare in exteriorul orasului vechi
Parcare in exteriorul orasului vechi

Ne-a placut Pienza inca de la primii nostri pasi pe stradutele orasului vechi! 🙂
Desi soarele ardea cu putere, el nu reprezenta un disconfort pentru noi, deoarece inaltimea cladirilor ne proteja de acesta. Am simtit acelasi aer medieval, dar totul la dimensiuni mult mai reduse comparativ cu Montepulciano.

Una din intrarile in orasul-cetate
Una din intrarile in orasul-cetate
Stradute in Pienza
Stradute in Pienza

Lasand la o parte puzderia de magazinase care comercializeaza faimoasele branzeturi si nu numai (despre care va voi povesti putin mai tarziu), primul loc in care mi-am dorit sa ajung a fost Passeggiata, aleea pietonala de pe zidurile orasului vechi, care ofera cea mai frumoasa panorama asupra colinelor toscaniene.

Toscana, love at first sight
Toscana, love at first sight

Ne-am inceput plimbarea pe Passeggiata din dreptul Catedralei. Constructia sa impunatoare, realizata in perioada Renasterii, alaturi de Turnul cu Ceas, se remarca inca din departare, individualizand silueta orasului Pienza.

Duomo din Pienza
Duomo din Pienza
Turnul cu Ceas - Pienza
Turnul cu Ceas – Pienza

Peisajul toscanian ce ni se intindea in fata ochilor este intradevar UNIC, meritandu-si pe deplin locul pe care il ocupa pe lista UNESCO‘s World Cultural Landscapes! Nici nu stiam ce sa fotografiem mai intai si mai intai… 😛 Probabil ca primavara/vara, verdele colinelor este mult mai puternic si mai spectaculos decat toamna.

Val d'Orcia, zona inclusa pe lista UNESCO’s World Cultural Landscapes
Val d’Orcia, zona inclusa pe lista UNESCO’s World Cultural Landscapes

Fiind zi de duminica si o vreme superba, aleea incepuse sa se cam aglomereze, dar nu intr-atat incat sa nu ne mai putem deplasa in conditii decente.

Turisti in Pienza
Turisti in Pienza

Pienza este un oras pentru cei romantici, atat prin arhitectura, peisaje, cat si prin locurile special dedicate celor indragostiti. Fie ca e vorba de Via dell’Amore (Strada Dragostei) sau Via del Bacio (Strada Sarutului), nu ai cum sa nu intri in atmosfera romantica a orasului, daca ajungi sa il vizitezi.

Romantism de Pienza :)))
Romantism de Pienza :)))

Cum era cam trecut de ora pranzului, ne-am aruncat o privire in Pienza, in speranta ca vom gasi o masa libera la terasele din zona. Din pacate, nu am avut noroc, asa ca am amanat dejunul nostru pentru urmatoarea localitate din lista.

Trattoria Latte di Luna
Trattoria Latte di Luna
Piazzettele din Pienza erau pline de turisti
Piazzettele din Pienza erau pline de turisti

Si cum cel de-al doilea motiv al vizitei noastre in zona era sa vedem care-i treaba cu Pecorino di Pienza 😛 , am inceput sa colindam micile magazinase de profil. Nu exagerez daca am sa va spun ca acestea comercializeaza sute de tipuri de branzeturi, salamuri si alte produse specifice Toscanei, cum ar fi sosurile cu trufe, paste homemade, miere, vinuri samd. In prima faza, nu am facut altceva decat sa ne familiarizam cu ele si sa vedem cum procedeaza si ceilalti turisti. 😉

Magazin cu produse specifice Toscanei
Magazin cu produse specifice Toscanei
Amatori de sosuri de trufe???
Amatori de sosuri de trufe???

Apoi am intrat intr-un magazin mai retras, am degustat cateva tipuri de Pecorino (branza dura, maturata, din lapte de oaie, cu diferite arome si adaosuri in compozitie), partea cea mai grea fiind sa ne rezumam doar la 3-4 bucati dintre ele, pentru a le cumpara pentru acasa. Am ales una cu aroma de struguri, una cu trufe, iar pe cea de-a treia recunosc ca am uitat cu ce-a fost (nici cea cu ardei iute nu era de neglijat!). 😀

Totul a fost vidat pe loc si fff bine impachetat, vanzatoarea asigurandu-ne ca nu vom avea probleme cu transportul pana acasa.

Pecorino di Pienza - grea alegere!
Pecorino di Pienza – grea alegere!

Multumiti de vizita noastra „fructuoasa”, am parasit Pienza (nu fara parere de rau! 🙁 ) si ne-am indreptat „in tromba” spre Bagno Vignoni, unde abia asteptam sa mancam si noi ceva, la unul din restaurantele pe care le aveam pe lista cu must-see-uri. Ceea ce am reusit sa facem acolo, o sa vedeti insa intr-un articol viitor! 😀

Arrivederci Pienza...
Arrivederci Pienza…
...Bagno Vignoni, here we come!
…Bagno Vignoni, here we come!