Sa fie oare numele vreunui conte? Sau al unei echipe de fotbal? Un personaj din desene animate, cumva? 😛
Ei bine, NU, si recunosc cu toata sinceritatea ca nici eu nu auzisem expresia aceasta pana sa ajung in Toscana…
Pecorino este un must-try pentru oricine ajunge in zona Crete Senesi, provincia Siena, fiind una dintre cele mai cunoscute familii de branzeturi din Italia. Si unde altundeva sa faci cunostinta cu ea, daca nu in Pienza, locul in care se produce cea mai buna branza de acest fel?

Inaintea plecarii noastre in City Break-ul de la Florenta, tot ceea ce imi notasem in dreptul orasului Pienza era un singur must-see: PASSEGGIATA, locul de unde pot fi surprinse cele mai frumoase instantanee ale Val d’Orciei.
Norocul nostru s-a numit Elisabetta, gazda noastra din Toscana, o persoana cum rar am intalnit!
Vorbeam in fiecare dimineata sau seara si ne sfatuiam unde, cum si ce sa facem acolo. Vazand ca nu suntem genul de persoane care sa se ingrope in sali de muzeu, ci mai degraba suntem foarte dornici de a ajunge in locuri speciale si mai putin stiute de turisti, si-a deschis sufletul si ni le-a recomandat cu mare caldura pe cele care ii sunt cele mai dragi ei: Volpaia, Pienza, Bagno Vignoni, San Gimignano…
„Neaparat sa gustati Pecorino Cheese din Pienza!” 🙂
Am bagat totul la cap si am plecat la drum.
Dupa ce am vizitat Montepulciano, ne-am indreptat spre Pienza, localitate care se afla la numai o aruncatura de bat de acesta (aprox. 15 km).


La destinatie, am lasat masina intr-o parcare cu plata/ora, amplasata in partea noua a orasului. Daca ajungeti in zona, nu uitati sa asezati pe bordul autovehiculului tichetul care sa faca dovada achitarii tarifului de parcare. Este cel mai bine asa, pentru linistea tuturor! 😉

Ne-a placut Pienza inca de la primii nostri pasi pe stradutele orasului vechi! 🙂
Desi soarele ardea cu putere, el nu reprezenta un disconfort pentru noi, deoarece inaltimea cladirilor ne proteja de acesta. Am simtit acelasi aer medieval, dar totul la dimensiuni mult mai reduse comparativ cu Montepulciano.


Lasand la o parte puzderia de magazinase care comercializeaza faimoasele branzeturi si nu numai (despre care va voi povesti putin mai tarziu), primul loc in care mi-am dorit sa ajung a fost Passeggiata, aleea pietonala de pe zidurile orasului vechi, care ofera cea mai frumoasa panorama asupra colinelor toscaniene.

Ne-am inceput plimbarea pe Passeggiata din dreptul Catedralei. Constructia sa impunatoare, realizata in perioada Renasterii, alaturi de Turnul cu Ceas, se remarca inca din departare, individualizand silueta orasului Pienza.


Peisajul toscanian ce ni se intindea in fata ochilor este intradevar UNIC, meritandu-si pe deplin locul pe care il ocupa pe lista UNESCO‘s World Cultural Landscapes! Nici nu stiam ce sa fotografiem mai intai si mai intai… 😛 Probabil ca primavara/vara, verdele colinelor este mult mai puternic si mai spectaculos decat toamna.

Fiind zi de duminica si o vreme superba, aleea incepuse sa se cam aglomereze, dar nu intr-atat incat sa nu ne mai putem deplasa in conditii decente.

Pienza este un oras pentru cei romantici, atat prin arhitectura, peisaje, cat si prin locurile special dedicate celor indragostiti. Fie ca e vorba de Via dell’Amore (Strada Dragostei) sau Via del Bacio (Strada Sarutului), nu ai cum sa nu intri in atmosfera romantica a orasului, daca ajungi sa il vizitezi.

Cum era cam trecut de ora pranzului, ne-am aruncat o privire in Pienza, in speranta ca vom gasi o masa libera la terasele din zona. Din pacate, nu am avut noroc, asa ca am amanat dejunul nostru pentru urmatoarea localitate din lista.


Si cum cel de-al doilea motiv al vizitei noastre in zona era sa vedem care-i treaba cu Pecorino di Pienza 😛 , am inceput sa colindam micile magazinase de profil. Nu exagerez daca am sa va spun ca acestea comercializeaza sute de tipuri de branzeturi, salamuri si alte produse specifice Toscanei, cum ar fi sosurile cu trufe, paste homemade, miere, vinuri samd. In prima faza, nu am facut altceva decat sa ne familiarizam cu ele si sa vedem cum procedeaza si ceilalti turisti. 😉


Apoi am intrat intr-un magazin mai retras, am degustat cateva tipuri de Pecorino (branza dura, maturata, din lapte de oaie, cu diferite arome si adaosuri in compozitie), partea cea mai grea fiind sa ne rezumam doar la 3-4 bucati dintre ele, pentru a le cumpara pentru acasa. Am ales una cu aroma de struguri, una cu trufe, iar pe cea de-a treia recunosc ca am uitat cu ce-a fost (nici cea cu ardei iute nu era de neglijat!). 😀
Totul a fost vidat pe loc si fff bine impachetat, vanzatoarea asigurandu-ne ca nu vom avea probleme cu transportul pana acasa.

Multumiti de vizita noastra „fructuoasa”, am parasit Pienza (nu fara parere de rau! 🙁 ) si ne-am indreptat „in tromba” spre Bagno Vignoni, unde abia asteptam sa mancam si noi ceva, la unul din restaurantele pe care le aveam pe lista cu must-see-uri. Ceea ce am reusit sa facem acolo, o sa vedeti insa intr-un articol viitor! 😀


11 Comentarii
Îți citesc povestea din Toscana cu nesaț și bucurie 🙂 Cu toata iubirea mea pentru ea, tot am senzația că am văzut atât de puțin din ea 🙁 Adica, imaginează-ți că n-am fost la Pienza, n-am fost la Montalcino sau Montepulciano, deci trebuie să rezolv treaba asta și să mă întorc acolo :))
Ma bucur din tot sufletul atunci cand reusesc sa fac o bucurie cuiva!!! 😛
Cunosc senzatia descrisa de tine…
Eu am ratat Volterra (la mustata), la Monteriggioni, Arezzo si Cortona a trebuit sa renunt din start, iar in Lucca nu am stat decat max. o ora (nu mi-a ajuns nici pe o masea 🙁 ).
CLAR! Toscana are ffff multe oferit, un sejur de 10-15 zile fiind mai potrivit decat un City Break in zona.
Plus ca o masina (inchiriata sau personala), ajuta ENORM si te scuteste fff mult de timpul de asteptare a mijloacelor de transport in comun si a mersului lor mai greoi!
Noi am zis ca o sa ne intoarcem in zona, intr-o vacanta cu copiii.
Au niste Terme…super!!! Iar in Florenta nu cred ca m-as plictisi vreodata! 😉
Cu fiecare postare despre Toscana, pe care o citesc, ma transpun in alta lume si ma gandesc sa-mi reuseasca planul de a ajunge acolo in mai si sa am parte de vreme buna (am citit eu ca mai-iunie ar fi luni ploioase si nu voi uita ziua petrecuta in Florenta cand ne-a plouat cu galeata, in iunie); pana atunci mi-am permis sa fur o poza, sa o pun pe desktop 🙂
De aceea si „trag tare” cu Toscana… Sper sa fie de folos celor care pleaca lunile viitoare acolo. 😉
Daca ar fi dupa mine, as mai avea cel putin 15 articole referitoare la aceasta destinatie. Din pacate, oricat m-as stradui, nu reusesc sa scriu mai mult de 2-3 pe saptamana. Stau extreeeem de rau cu timpul liber! 🙁
Dar cum prind un moment prielnic, cum mai redimensionez niste poze sau mai scriu cateva randuri… Trebuie sa acopar cumva intreg City Break-ul asta!
So… Care fotografie ziceai ca ti-a placut cel mai mult??? 😛
,, Lumea este o carte, iar fiecare călătorie reprezintă încă o pagină citită!”
Ce-ar mai fi de spus !? Toscana m-a cucerit prin decorul si simplitatea locurilor pitorești văzute prin intermediul acestui jurnal de excepție !
Așa cum a remarcat Bianca ( altfel spus, o pasionata a călătoriilor 🙂 ), am citit cu mare bucurie consemnările Alinuței . Am așteptat un nou episod din povestea călătoriei pe meleagurile Toscanei , Manhattan-ul Medieval al Europei ,descoperind Pienza, un orășel provincial cu un aer medieval , încărcat de istorie si opere renascentiste !
Cat despre Pecorino di Pienza …hmmm !:)
Pentru câteva momente am ,,savurat” nevinovat delicatesele expuse in fotografie , brânzeturile fiind in topul preferințelor mele culinare . Este remarcabil cum fermierii locului știu sa-si promoveze produsele tradiționale si sa fac un comerț civilizat . Sunt convins ca toate magazinele de brânzeturi și piețele mici din zona aveau la vânzare această brânză cremoasă si proaspătă ,specifica zonei .
In opinia mea, oricine ar trebui sa experimenteze măcar o data in viață o călătorie in romantica Toscana .
Așadar dragi cititori , in fond este posibil orice … Posibil ca un plan bine stabilit sau chiar un,, Last minute ” sa aducă oricui bucuria unei calatorii mult visate ! 🙂
Sigur că mi-a plăcut Toscana ! Alături de tine Alinuța ,călătorim si noi … grăbindu-ne spre următoarea destinație din Jurnal ! 🙂 @A.
Este adevarat!
Exceptand magazinele care comercializau ceramica sau suveniruri, gaseai branzeturi peste tot. Nici nu stiai ce sa alegi!
Pecorino a devenit una din branzeturile noastre preferate. 😉
Vad eu ca nu am nici-o sansa cu voi…
In seara asta ma apuc de scris despre urmatoarea destinatie!!! 😛
Desigur Alina ,te asteptam sa te intorci cu alte articole captivante si o noua pagina din Jurnal ! Pana atunci o sa stăm in stare de veghe 🙂 Spor la scris si multa inspirație ! @A
Offff…greu la deal cu boii mici!
Mai am inca de scris la el… 🙁
Festina lente 🙂
Dinamismul nu e totul … E mult mai important să-ţi stabileşti propriile tale repere ! @A.
DONE! 😀
Pingback: Seara romantica in San Gimignano - Jurnalul Alinutei