O experienta de calatorie de neuitat, intr-una dintre cele mai frumoase regiuni pe care le-am vazut vreodata, a fost cea din TOSCANA!
Era pe lista dorintelor noastre de foarte mult timp, insa abia anul trecut, in septembrie, am reusit sa ajungem acolo…

Gata! Satula de atata frig si de vremea urata de la noi, m-am hotarat sa schimb un pic „registrul” articolelor, povestind despre destinatii mai calde. Poate asa s-o indura si primavara sa-si faca aparitia cat mai repede! 😉
Si am sa-mi incep povestirile cu una dintre cele mai frumoase amintiri din Toscana: o plimbare (neprogramata) de dupa-amiaza, prin Chiati, catre un satuc medieval uitat de lume, dar foarte apreciat de cunoscatori: Volpaia!

Dupa o prima jumatate de zi petrecuta in Florenta, ne-am intors la locul de cazare cu gandul de ne lua masina si a ajunge intr-un loc pe care gazda noastra ni-l recomandase cu mare drag. Intamplator, am constatat ca acolo se afla si Ristorante La Bottega, unul dintre cele mai apreciate din zona, pe care eu il aveam deja pe lista de must-see-uri, un motiv in plus ca sa ne dorim sa luam si masa in localitate. 😛

Drumul nostru prin Chianti, parcurs cu masina inchiriata, desi nu a durat mai mult de o ora, a fost extrem de pitoresc! Era o dupa-amiaza calduroasa de septembrie, iar noi nu ne mai saturam privind dealurile nesfarsite incarcate cu vita de vie si aleile strajuite de chiparosi, care se terminau in curtea vreunui conac.



Eram fascinati! Daca as fi putut cumva sa imortalizez tot pitorescul acestei zone, ei bine, as fi facut-o cu mare drag! Din pacate, din goana masinii era mai greu sa faci fotografii si zic asta deoarece, pe marginea drumului principal, am intalnit EXTREM de putine parcari unde am fi putut opri.


La un moment dat, pentru a ajunge in Volpaia, a trebuit sa parasim soseaua principala, pe un drum care serpuia printre coline. Nu peste mult timp am ajuns la destinatie, am lasat masina in parcarea de la poalele localitatii, dupa care am plecat sa cautam Ristorante La Bottega.
Ora mesei trecuse cam de multa vreme, iar stomacele noastre isi cam cereau drepturile… 😛
Dar cum socoteala de acasa nu se potriveste niciodata cu cea din targ, am aflat cu surprindere ca intre orele 15:00 si 19:00 restaurantul era inchis. Dezamagire mare… 🙁
Singurul local disponibil la acea ora era Bar-Ucci, carciuma din sat. Acolo am poposit pentru a ne mai trage un pic sufletul dupa drumul parcurs si a lua o mica gustare, compusa din bruschette si bauturi racoritoare.

De la ospatari am aflat ca pentru cina de la Ristorante La Bottega aveam neaparat nevoie de rezervare. Am zambit in coltul gurii: „Woow, oare cata lume ar veni pentru o cina in Volpaia, satul de la capul pamantului?”
Ei bine, peste numai cateva ore, aveam sa aflu si singura raspunsul: la lasarea serii, restaurantul se umplea de turisti din toate colturile lumii, imbracati foarte elegant!!! 😀
Dupa ce ne-am potolit putin foamea, am plecat sa vizitam satul. Totul parea incremenit: nici tipenie de om pe stradutele lui la ora aceea! Am admirat rand pe rand ramasitele fostei cetati medievale, Castello di Volpaia, la care accesul se face printr-o vinoteca, apoi biserica si fantana din centrul satului, cladirile vechi construite din piatra si decorate cu ghivece cu flori multicolore…peste tot aveai impresia ca timpul parca statuse in loc!




Avand in vedere ca pana la cina aveam timp berechet, la un moment dat, am lasat satul in urma si am inceput sa colindam imprejurimile. Era o liniste deplina, iar ochii nostri se desfatau cu imagini foarte greu de descris in cuvinte!!! Satul e inconjurat de livezi de maslini si coline acoperite cu vita de vie, iar potecile pana la fermele din zona erau flancate de chiparosi, EXACT asa cum le vedem noi in wall-paper-urile de pe ecranele monitoarelor noastre.
Sunt convinsa ca nu exagerez daca am sa va spun ca totul mi se parea un VIS, din care nu imi mai venea sa ma trezesc! 😛


Aici am facut sute de fotografii, din care mi-a fost extrem de greu sa aleg numai cateva… Fie ca a fost vorba de tufele de rozmarin, crengute de maslini sau gazele din iarba, am vrut sa iau cu mine cat mai multe amintiri! 😉
Nici nu am simtit cand a trecut timpul si s-a facut ora cinei! Ne-am reintors in gradina restaurantului si am asteptat cuminti ca acesta sa isi deschida portile. Soarele se pregatea de apus, iar culorile in care era scaldat satul deveneau trandafirii.

Am fost condusi pe terasa restaurantului, la o masa care avea un view superb!
Surpriza cea mai mare a fost atunci cand gazdele ne-au intampinat cu doua pahare de sampanie, mai ales ca pentru noi era o zi speciala: aniversarea casatoriei noastre!

Am incercat sa ne bucuram de tot: de linistea satului, de simplitatea localului, de atmosfera de vis pe care o crea acel apus de soare peste varfurile chiparosilor, de bucuria de a fi impreuna (doar NOI doi!) si (de ce nu?) de modul in care eram tratati de catre cei de acolo. Cred ca, fara sa vreau, mi-a trecut prin cap pentru o clipa ideea ca, daca ar fi sa mor in acel moment, as muri FERICITA!!!
In timp ce ii comandam ospatarului (in limba engleza) preferintele noastre culinare din acea seara, el ne-a raspuns, in dulcele grai romanesc, cam ce ne recomanda sa mancam de acolo. 😀
Mi-am ridicat ochii din meniu si i-am zambit, intrebandu-l cum de a ajuns pe acele meleaguri? Si uite asa ne-am lansat intr-un dialog, binevenit pentru ambele parti si care ne-a facut mare placere.
Paine de casa, vin rosu, Tagliatelle home-made si iepure cu trufe, mousse de ciocolata si…seara a fost una PERFECTA!


La sfarsitul cinei, compatriotul nostru ne-a urat Concediu placut in continuare!
De asemenea, ne-a recomandat sa sofam cu mare atentie, deoarece se intunecase, iar in zona sunt foarte multe caprioare, care nu tin cont de faptul ca nu ar trebui sa-si faca aparitia pe drumurile publice. 😉
Nu stiu DACA sau CAND vom mai ajunge in zona, dar pot spune cu mana pe inima ca am plecat din Volpaia lasand acolo o parte din sufletul nostru!!!
Este un must-see pentru cei romantici… Asa ca nu plecati din Toscana fara sa il vizitati!

10 Comentarii
Multumim frumos pentru toate povestirile si articolele pe care le scrii cu placere !
Ne dai idei de calatorii si drumetii !
Verde cat vezi cu ochii si niste peisaje spendide !
Foarte frumos ! Placut ! Impresioanat ! Romantic ! De nedescris ! Fara cuvinte !
Si cel mai importat lucru ! Alegerea locului acesta frumos si minunt pentru aniversarea casatoriei voastre! Si mai ales ca ati fost doar VOI DOI ! Foarte inspirata alegere ! Si mai ales placuta !
Sa vina primavaraaaaaaa !!!!
Asa a fost sa fie, chiar nu programasem nimic pt acea zi!!! 😛
In cursul diminetii colindasem Florenta in lung si-n lat, fara o tinta precisa (o sa povestesc candva si despre asta), iar in cursul dupa-amiezii pasii nostri s-au indreptat spre „Drumul Vinului”, Chianti.
Alegerea, intr-adevar, s-a dovedit a fi una de exceptie!!!
Acum asteptam si noi sa vina primavaraaaaa!!! 🙂
Se spune că toate drumurile duc la Roma sau Florenţa , dar obligatoriu să treacă prin Toscana !
…Dar dacă vrei să te îndrăgosteşti, mergi în Toscana !
Sa fie de la peisajul idilic, sa fie de la parfumul verde, sa fie de la vinul rosu?
Se pare ca Toscana te-a fascinat iremediabil … Am admirat in fotografiile tale chiparosii parfumati, dealurile imbracate in esenta de verde si m-a fascinat totodată simplitatea locului . Gazdele voastre din micul sătuc au fost la inaltimea unui Michelin Starred Restaurants , oferindu- va toata atentia cuvenita unor turisti ,,first class „ ba mai mult , chiar in zi aniversara . Foarte dragut ! 🙂
Mi se pare un Rai pe Pământ și mă bucur că ati avut sansa sa ajungeti acolo !
Felicitari Alinuta pentru aceasta frumoasa descriere !
Asteptam cu mare nerabdare sa aflam care va fi urmatoarea destinatie din Jurnalul Alinuței ?
O zi frumoasa si un mărțișor din suflet ! @A.
Sincera sa fiu si eu sunt curioasa care va fi urmatoarea destinatie din Jurnal…
In orice caz, sigur va fi una cu mult soare si amintiri frumoase!!! 😛
Multumesc din suflet pentru Martisor si o Primavara Frumoasa tuturor!
Ah, de cand asteptam sa ajungi si in Toscana, cu jurnalul! Cred ca te-am si influentat un pic, telepatic, pentru ca ma tot gandeam la continuarea povestii (stii tu de unde), mai ales ca in mai ar trebui sa ajung si eu acolo si am inceput documentarea. Sper sa mai ramai in zona cu povestitul. Sa ai o primavara frumoasa!
Telepatia noastra a functionat cu siguranta!!! 😉
TOSCANA este un subiect ffff drag mie si despre care voi vorbi intotdeauna cu ffff mare placere! Nu-mi ajunge timpul, pe cat de multe as avea de povestit de acolo…
Sper ca pana in luna Mai sa reusesc sa acopar cat mai multe dintre must-see-uri.
Offff…sa-ti spun cat te invidiez??? 😛
O primavara frumoasa si voua!!!
Si tinem legatura!
E o plăcere să descopăr aceste articole, mi-ați făcut dimineața asta de primăvară/iarnă deosebit de frumoasă. Toscana este locul meu de suflet, iar Italia, patria inimii mele…
Placerea este de partea mea!!! 🙂
Pentru noi a fost prima calatorie in Italia, dar am fost atat de impresionati de tot ceea ce ne iesea in cale, incat incantarea si placerea pe care le-am simtit atunci cred ca reies si din povestirile mele.
Ma bucur din tot sufletul cand intalnesc persoane cu care care am foarte multe lucruri in comun si care iubesc destinatiile in care intamplator am ajuns si noi.
Sper sa va placa si celelalte povestiri, chiar daca sunt o novice in domeniu, iar ceea ce fac este DOAR PURA PASIUNE!!! 😛
Pingback: Cu copiii in vacanta in Andaluzia - Jurnalul Alinutei
Pingback: Traversand Chianti pentru a cina in Volpaia, dupa 8 ani - Jurnalul Alinutei