Prima experienta de neuitat a Craciunului 2014 petrecut in Laponia a fost „Safari cu Husky”, o alta surpriza pe care nu am divulgat-o fetelor noastre, pana in dimineata plecarii. š
Despre Husky stiam ca este o rasa de caini foarte sociabili, neagresivi si extrem de prietenosi, mai ales cu cei mici… Am fost convinsa ca intalnirea noastra cu acestia va fi memorabila!!!
Excursia optionala, care includea aceasta atractie a zonei a fost programata pentru a doua zi a sejurului nostru in Laponia. Intalnirea cu restul grupului ar fi trebuit sa aiba loc la ora 09:40, dar avand in vedere ca nu suntem un popor care sa ne remarcam prin punctualitate, ci mai degraba prin iesirea in evidenta cu lucruri sau fapte care sa nu ne faca cinste, autocarul nu a avut cum sa plece spre HuskyPark mai devreme de ora 10:00. š
In Levi Town, caci aceasta a fost statiunea care ne-a gazduit timp de patru zile, inca nu se luminase bine de ziua…
Insotitoarea de grup ne-a pus la curent cu detaliile excursiei, iar o colega de-a ei, reprezentanta agentiei de turism partenera din Finlanda, ne-a informat cu date legate de ferma de Husky. Se pare ca acolo traiau nu numai caini din aceasta de rasa, ci si reni, lupi si vulpi polare, precum si corcituri de Husky cu lupi.
Dupa aproximativ 15 minute am ajuns la destinatie, unde am fost intampinati de gazde cu multa caldura, desi temperatura nu depasea -27 grade Celsius.
Dupa ce ne-am strans cu totii in incinta parcului am fost impartiti pe familii de cate 3, respectiv 4 persoane, pentru a fi repartizati pentru plimbarile cu sania trasa de cainii Husky. Nerabdarea plutea in aer si toata lumea fotografia fiecare plecare sau sosire a colegilor de grup, precum si alte istantanee din parc.
Ne-a venit si noua randul la plimbare…
Totul s-a petrecut atat de rapid, incat nici nu am avut timp sa ne desmeticim!
Am uitat sa o rugam pe d-ra care se ocupa de organizare sa ne faca o fotografie de familie, pentru ca am fost destul de preocupati de asezarea in sanie. Aceasta s-a facut de la mare la mic: in spate a stat tati, care a fost acoperit cu o patura, apoi mami, alta patura, d-ra noastra cea mare, inca o paturica si, mot š in fata, a stat mezina familiei, invelita si ea de o alta patura. Sotul si-a pregatit GoPro-ul pentru filmare, eu camera foto si…am asteptat ordinul de plecare!!!
Se auzeau latraturi peste tot si, la un semn al celui care urma sa ghideze sania, cainii au luat-o din loc!!!
Au urmat chicotelile noastre de emotii si o goana, asa cum numai prin „Eight Below” sau filmele cu Alaska am mai vazut!!!
Initial, am traversat o padure unde, din loc in loc, sania sarea peste niste damburi de zapada, care ne faceau sa chicotim si mai tare. Cu cat inaintam, cu atat resimteam frigul si mai puternic!
Am traversat apoi un lac inghetat, care a fost locul unde intr-adevar gerul mi-a patruns pana la os deoarece, ca sa pot fotografia nu am purtat manusi, iar mainile mele erau aproape congelate.
Traseul era bine prestabilit, pe o lungime de 2-3 km, iar cainii isi urmau nestingheriti drumul, facand sania noastra sa zboare si nu alta!!!
A fost o experienta UNICA, singurul nostru regret fiind acela ca s-a terminat prea repede, in numai 5 minute ajungand la locul de unde am plecat!!!
Dupa plimbare am intrat intr-o cabanuta sa ne incalzim cu un Glƶgi fierbinte (un fel de ceai de mere, cu scortisoara, foarte aromat) si sa ne indulcim cu biscuiti cu ghimbir. Frigul ne cam amortise picioarele, asa ca focul in jurul caruia ne-am adunat ca sa ne incalzim a fost binevenit!
Am fost invitati sa admiram si cele cateva exponate ale zoo-parc-ului, dintre care s-a remarcat un lup alb, care ne-a dat fiori tuturor.Ā š
Dupa doua ore de stat atat de aproape de animalele polare, dar si de localnicii care ne-au tratat cu foarte multa prietenie si generozitate, incercand sa ne incalzeasca macar sufletele (daca cu restul era mai greu pe gerul acela :P), ne-am luat „La revedere” de la cel mai varstnic membru al HuskyParc…
…dupa care ne-am intors catre Levi Town, uimiti fiind de viteza cu care autocarul circula pe soselele acelea pline de zapada si gheata.
Restul zilei am avut program de voie, timp in care ne-am odihnit si am facut cunostinta mai indeaproape cu statiunea in care am fost cazati.
20 Comentarii
,,Safari cu Huskyā este modul perfect de a explora minunatul Činut al Laponiei ! š
Pentru noi cititorii acestui blog , ne este foarte uČor din fata tastaturii sa ne bucuram de Ć®ntĆ¢lnirea cu acest peisaj sclipitor prezentat in,, povestioara” ta .
AČadar , mai mult ca oricĆ¢nd , apreciem efortul si preocuparea ta de a ne prezenta in acest Jurnal, minunatele instantanee surprinse in obiectivul aparatului foto in condiČii meteo destul de potrivnice .
MulČumim AlinuČa ! š
Multumesc din suflet pentru aprecieri!!! š
Ma straduiesc sa prezint cat pot eu de bine toata experienta traita acolo…
Se mai intampla, uneori, sa-mi mai scape si cate o greseala de scriere, desi fac zeci de corectari ale textului inainte. Sper din tot sufletul sa imi fie iertata si astept de la voi sa ma atentionati in cazul in care o descoperiti inaintea mea!
Conditiile meteo nu au fost chiar potrivnice…in afara gerului naprasnic! š
Ma intreb cum o fi la ei pe viscol? Bine ca n-am prins asa ceva!!!
Ironia sortii a fost ca zilele trecute, cand la noi erau -18-20 grade, la ei sa fie -9. š
Dar probabil ca farmecul nu ar mai fi fost acelasi…
cu reni, cu reni nu aveau ?
Ba daaaaa… š
Tot ca excursie optionala exista si un safari la ferma de reni, insa programul a fost un pic mai complicat.
Cele doua excursii se cam suprapuneau si a trebuit sa o alegem pe cea care ne-ar fi incantat cel mai mult.
Am ales-o pe cea cu husky, deoarece fetele noastre sunt innebunite dupa catei, asa ca succesul era garantat. Reni am vazut si la HuskyPark, dar si acasa la Mos Craciun. š
Ar mai fi fost o varianta, in ultima dupa-amiaza… Dar avand in vedere ca la ei dupa ora 14:00 e deja noapte, nu cred ca ar mai fi fost la fel de interesanta experienta ca pe timp de zi.
Da,intr-adevar,o experienta inedita!Insa nu cred ca m-as incumeta…-27 grade…Iisuse,mi-au inghetat mie degetele pe tastatura!
Zuv, lucrurile nu sunt chiar asa de inspaimantatoare cum par la prima vedere…
Si asta ti-o spune o MARE iubitoare de mare, soare si caldura, careia nu-i place bulgareala, iar cand e frig (cum a fost la noi zilele trecute), nici nu iese din casa! š
Experienta in sine insa e atat de captivanta, incat nici nu prea ai timp sa te gandesti la ger!
Programul e alcatuit in asa fel incat sa nu se stea afara decat pe perioade scurte de timp (exceptie facand safariul cu snowmobilele, la care insa nu te obliga nimeni sa participi). In grup erau atat copii de 2-3 ani (unii cu suzetele in gura), cat si femei insarcinate sau pensionari veniti cu nepoteii in vacanta. Asta ca sa intelegi ca frigul de acolo nu trebuie sa fie un fel de bau-bau sau o piedica de a avea parte de o astfel de experienta…
Cat despre inghetat degetele pe tastatura, nu pot sa-ti zic decat cum e sa-ti inghete pe aparatul foto. š
Telefonul mobil imi ceda in maxim 5 min de cand incepeam sa-l folosesc… Mi s-a parut incredibil sa raman fara baterie intr-un timp atat de scurt, saracul revenindu-si abia in camera, la caldurica.
…. stiu aia de la Nokia ce stiu !
…si nu ne spun si noua, „nestiutorilor”??? š
Superbe peisaje, cainii frumosi, cred ca a fost ceva unic!
Asa este Kerkyra!!!
Privind inapoi, nici nu-mi vine sa cred ca am trait asa ceva! š
La multi ani si la cat mai multe file de jurnal!
La multi aaaaani, dflc03!!!
Si multumesc din suflet pentru incurajari si urari!
Un an minunat pentru toata lumea! š
La Multi Ani !
Felicitari pentru alegerea acestei destinatii spectaculoase!
Asteptam cu interes urmarea…in special poze cu aurora boreala š
La multi ani si multumesc frumos pentru gandurile tale bune!
Incerc sa ma mobilizez cat pot eu de bine pentru a nu va lasa sa asteptati prea mult urmarea. š
Cat despre fotografiile cu Aurora Boreala…de fapt doar intr-una am reusit sa prind cat de cat ceva. š O sa va povestesc curand patania mea cu „Northern Lights”!
La Multi Ani Florin04 !
Nu uita ca anul acesta ai o datorie … O anume destinatie š !
La Multi Ani Eugen!
Ma bucur ca nu ai uitat de „visul”meu.
Lucrez la capitolul asta, am de unde sa ma inspir :-). Singurul impediment care ma face sa cred ca nu se va intampla anul asta este timpul. Ne trebuiesc minim 3 saptamani de vacanta ceea ce e complicat sa obtinem de la joburile noastre curente.
Tinem legatura!
Iarna este magica, iar asa cu sanie, biscuiti cu ghimbir si ceai de scortisoara….. nu am cuvinte, superbe pozele!
Asa este, multumesc frumos!
Fiecare detaliu enumerat de tine face parte din magia denumita Laponia! š
Cat despre fotografii…din pacate, in acest anotimp, acolo nu prea este lumina suficienta! Dar acest lucru se compenseaza (sper eu) cu mesajul puternic pe care il transmite fiecare instantaneu.
Un vis care as vrea sa devina realitate peste un an sau doi. Ati vÄzut spectacolul aurorei boreale?
Minunata experienta voastrÄ!
Bunaaaa!!! š
Sa stii ca va tin pumnii stransi! Visele sunt facute ca sa devina realitate… š
Eu am fost norocoasa sa vad si aurora boreala (probabil ca ai citit deja aici: http://www.jurnalulalinutei.ro/aurora-boreala-cadoul-meu-de-craciun/).
Chiar a fost o experienta wooow! pe care nu m-as sfii sa o mai repet candva!!!
Pupici! š