Matera – la granita dintre agonie si extaz

Daca aveti de gand vreodata sa ajungeti intr-un loc cu adevarat fascinant, care sa va copleseasca la propriu si care sa va transpuna intr-o stare necunoscuta pana in acel moment, ei bine, duceti-va in Matera – unul dintre cele mai vechi orase din lume! 🙂

Desi nu apartine regiunii Puglia, locul in care noi ne-am petrecut o frumoasa mini-vacanta de 4 zile, orasul Matera este principalul punct de atractie al regiunii Basilicata, zona de legatura intre „tocul” si „varful” cizmei Peninsulei Italice.

Citisem o multime de review-uri admirative la adresa acestui oras. Se pare ca „senzational”, „spectaculos” si „o alta lume” erau termenii care defineau cel mai bine Matera, asa ca nu aveam cum sa ratez o astfel de destinatie tocmai eu! 😉

Daca in prima zi de vacanta vizitasem pitorescul Alberobello, in cea de-a doua era musai sa ajungem in Matera, fiind singura zi mai putin ploioasa din cele care ne mai ramasesera, pana la plecarea spre casa.

Intalnirea noastra cu Franco, soferul Taxibus-ul cu care urma sa ne deplasam pana la destinatie, era programata pentru ora 13:00. Pentru cei care inca nu au citit articolul referitor la Inchirierea unei masini in Italia, in regim de TAXI, revin cu precizarea ca noi am fost nevoiti sa alegem acest mijloc de transport, din cauza legaturilor destul de complicate dintre orarele de circulatie a trenurilor.

Cei care vor sa plece din Bari spre Matera, e bine sa consulte inainte pagina oficiala a companiei private de transport feroviar care asigura legatura intre cele doua orase: Ferrovie Appulo Lucane si sa nu uite ca, la destinatie, statia la care trebuie sa coboare este Matera Centrale.

Dimineata ne-o petrecusem in Polignano a Mare, luand la pas straduta cu straduta, adulmecand aromele locale si bucurandu-ne de o vreme superba, cu foarte mult soare si fara vant.

Din pacate insa, cu cat se apropia ora plecarii spre Matera, cu atat incepea sa se innoreze. N-am pus la inima toate astea, mai ales ca pana la destinatie aveam de parcurs aprox. 100 km, iar lucrurile se puteau schimba oricand in favoarea noastra.

Dar uite ca vremea ne juca feste: pe drumul spre Bari s-au strans din ce in ce mai multi nori, iar dupa ce am trecut de acesta, am avut parte de o ploaie torentiala in toata regula.

Ca sa nu ma mai gandesc la o posibila vizita esuata din cauza conditiilor meteo nefavorabile, am inceput sa recapitulez cam tot ce stiam despre Matera:

• ca este al doilea cel mai vechi oras din lume (locuit in continuu), dupa Petra (din Iordania);
• ca inca de acum 9000 de ani, aici au fost sapate in stanca grote (folosite ca adaposturi) si peste 120 de biserici (chiese rupestri);
• ca a existat o perioada in istoria orasului, cand acesta a fost considerat „Rusinea Italiei”, din cauza conditiilor de viata mizerabile in care traiau locuitorii sai, macinati de malarie;
• ca din anul 1993 a devenit Patrimoniu UNESCO, intrand astfel si in circuitul turistic;
• ca in anul 2003 aici a fost filmata pelicula „Patimile lui Hristos”, in regia lui Mel Gibson;
• si ca Matera a fost ales drept Capitala Culturala Europeana a anului 2019.

Lista ar putea continua mult si bine, Matera avand o istorie foarte interesanta si zbuciumata, dar nu asta e scopul meu. Am vrut doar sa va aduc la cunostinta cateva date despre acest oras si sa va fac sa intrati un pic in atmosfera lui.

Ca printr-o minune, cu cativa km inainte de a intra in citadela, norii s-au risipit, iar soarele si-a facut aparitia…
Nu va pot descrie bucuria noastra!!! 😀

Desi nu ne doream sa ratam oportunitatea vizitarii lui pe vreme buna, avand in vedere ca eram insotiti si de copii, iar dupa ora 15:00 in Italia nu prea mai gasesti nici-un restaurant deschis pentru a manca de dupa-amiaza, am ales sa ne oprim mai intai la Antica Trattoria Lucana, 1900 – recomandare ce ne fusese facuta din Polignano a Mare (o sa va povestesc cu prima ocazie in ce circumstante).

Am fost extrem de multumiti, atat de mancare, cat si de promptitudine personalului si preturile din meniu. Pentru 7 feluri principale, 3 sucuri si o sticla de vin am platit 100 eur, ceea ce este foarte OK, avand in vedere „reputatia” zonei. 😛

Aici am mancat una dintre cele mai bune fripturi de vita din Italia, asezonata cu rucola, parmezan si sos de soia (cred?), iar mezinele (si mofturoasele 😀 ) grupului au fost satisfacute pe deplin de pastele Fricielli, cel de-al doilea tip de paste specifice zonei pugliese, cel putin la fel de gustoase ca si Orechiettele.

L-am intrebat mai tarziu pe Fraco, de ce am intalnit de atatea ori termenul de Lucana (la trattorie, nume de strada etc). Asa am aflat ca LUCANIA a fost denumirea anterioara a regiunii BASILICATA si de aceea este atat de populara inca.

Am lasat in urma Trattoria Lucana si ne-am indreptat spre Sassi di Matera, Zona Monumentala a orasului. Primul loc cu care am luat contact a fost Piazza Vittorio Veneto, unde se gaseste un punct panoramic de unde pot fi facute fotografii. A fost momentul acela in care ni s-a taiat respiratia si parca ne venea sa ne ciupim de maini sau obraji, pentru a fi siguri ca nu visam. Ne simteam coplesiti de maretia si energia degajata de acel loc…

Cu greu ne-am desprins de balcon, luand-o apoi pe Via San Biagio spre Sasso Barisano. N-am apucat sa facem doi pasi, caci am si fost abordati de un asa-zis „ghid”, dornic sa ne indrume vizita in zona (contra unei sume de bani, bineinteles). Eu insa aveam cunostinta asupra acestei practici speculative, asa ca i-am multumit frumos individului, spunandu-i ca nu suntem interesati si ne-am continuat plimbarea.

La un moment dat, am parasit straduta principala si am inceput sa coboram spre centrul zonei Sassi di Matera. Nu ne mai saturam sa fotografiem alei, trepte, case impodobite cu flori, precum si zona de sub Piazza Duomo.

Totul parea atat de vechi, atat de misterios si plin de farmec! 🙂

Nu am ezitat sa vizitam locul unde era expusa „Sassi di Matera in miniatura”, sculptura la care artistul Materano Eustachio Rizzi a lucrat timp de 3 ani. Impresionanta lucrare, atat prin migala cu care a fost abordata, cat si prin exactitatea cu care a fost reprodus un ditamai orasul, la o scara atat de mica!

Peste drum de acesta loc, se afla o grota-locuinta, in care a fost amenajat un Muzeu, pentru le arata turistilor cam cum traiau oamenii acolo, laolalta cu animalele lor. Din pacate, nu am reusit sa o mai vizitam, deoarece incepuse sa ploua, iar noi ne grabeam sa ajungem la DOM, pentru a ne adaposti. Catedrala nu era chiar asa de aproape, cum am crezut noi initial, asa ca pana am ajuns la ea, ploaia „ne-a murat” de tot!!! 😀

Noroc ca nu a tinut mult si s-a linistit dupa vreo douazeci de minute, dandu-ne astfel posibilitatea sa ne plimbam prin Zona Civita a Materei. In partea sa nordica, pot fi vazute grote sapate in stanci, ramase neamenajate, asa cum au fost ele facute in timpuri stravechi.

Dupa ce am coborat din Cartierul Civita, am urcat in Sasso Barisano, pana la Chiesa San Agostino. Recomand acest loc ca punct panoramic de unde puteti face niste fotografii de exceptie, mai ales cand soarele se pregateste de apus. Lumina care scalda Domul in acel moment al zilei pare desprinsa din alta lume (am „prins” chiar si un curcubeu deasupra Chiesei S. Agostino)! 😛

Ne-am reintors apoi in Piazza Vittorio Veneto cu ceva febra musculara caci, deh, am urcat si coborat la trepte de nu ne venea nici noua sa credem! Ne-am cumparat cate un magnet, de 3 ori mai scump decat in Alberobello 😀 , dupa care ne-am tot invartit prin zona, simtind ca totusi mi-a scapat ceva…

Eu vazusem niste fotografii facute de undeva dintr-un punct panoramic, aflat pe o terasa mult mai larga decat cele pe care fusesem pana atunci. Ne-am intalnit cu Franco, l-am intrebat unde ar putea fi, iar el ne-a indrumat spre acel loc (15 minute dus-intors). Cam asta am gasit noi…

…si tare mi-e frica de faptul ca nici acesta nu este ACEL LOC pentru ca, uitandu-ma acum pe harta turistica a Materei, noi nu am reusit sa ajungem in cartierul Sasso Caveoso, o parte foarte importanta din Zona Monumentala a orasului. 🙁

Asta e! Sper din tot sufletul ca voi sa n-o ratati si sa va bucurati de ea, pentru ca acolo veti putea vizita trei dintre cele mai frumoase „chiese rupestri” din oras: San Pietro Caveoso, Madonna dell’Idris si San Giovanni in Monterrone. Va trebui insa sa tineti cont de faptul ca unele dintre ele sunt deschise numai in week-end si ca pentru vizitarea lor este nevoie (uneori) si de o rezervare prealabila.

Ne-am intors obositi la locul unde Franco isi lasase Taxibus-ul, respectiv in Parcarea din fata Palazzo del Governo, de pe Via XX Settembre, pe care o puteti nota undeva, in cazul in care veti ajunge in zona cu masina inchiriata. Apoi am plecat spre Polignano a Mare (v-am mai povestit si aici cate ceva despre acel drum)…

De ce Matera – la granita dintre agonie si extaz?

Pentru ca acest titlu exprima EXACT starile prin care am trecut in acea zi!!! 🙂

Pentru ca am cunoscut agonia datorata furtunii care incerca sa ne intoarca din drum, dupa care am trecut la extazul momentului in care am vazut Matera pentru prima oara.

Putin mai tarziu, aceste doua stari iar s-au succedat, fiind prinsi de ploaie (care ne-a inmuiat la propriu) intr-un loc in care nu aveam unde sa ne adapostim, dupa care am avut parte de unul dintre cele mai fascinante apusuri de soare pe care le-am vazut vreodata in vreun oras.

Se spune ca

„Daca vrei curcubeul, trebuie sa te lupti cu ploaia!”

Iar noi am avut curcubeul nostru! 😉

Matera va ocupa pentru totdeauna un loc foarte special in inima mea!