Cred ca nu exista persoana care, macar atunci cand a fost copil, sa nu-si fi pus intrebarea:
„Oare unde o locui Mos Craciun?”
Ei bine, cred ca ne putem considera niste norocosi si de data aceasta… Excursia noastra din Laponia a inclus si o vizita ACASA la Mos Craciun, locul unde acesta se odihneste inainte de noaptea magica, cand imparte in toata lumea darurile de pe lista dorintelor celor mici. 🙂
Dupa ce cu o zi inainte fusesem intr-un palpitant safari cu Husky, in Ajunul Craciunului, insotiti de un elf sugubat, am plecat cu mic cu mare sa descoperim drumul secret spre casuta din padure a lui Mos Craciun.
Desi zorii trandafirii ai zilei abia se intrezareau la orizont, tin sa va precizez ca se facuse deja ora 11:00, iar afara nu erau mai mult de -25 grade Celsius.
Pana la cararea secreta din padure am mers cu autocarul, un bun prilej de dialog intre ghida noastra si copiii prezenti acolo. Am repetat cu totii colinde, precum si numele celor noua reni ai lui Mos Craciun…
Primul si cel mai important este Rudolf, singurul ren din lume cu nas rosu, care lumineaza in noapte si care are misiunea de a conduce atelajul Mosului. Numele celorlalti opt reni sunt usor de retinut, pentru ca rimeaza daca le enumeram intr-o anumita ordine: Dasher, Dancer, Donner, Vixen, Comet, Cupid, Prancer, Blitzen.
Cu temele foarte bine facute am ajuns la destinatie.
Parca paseam intr-un basm…
Totul parea incremenit in jurul nostru! Peisajul hibernal ne coplesise pe toti!
Linistea era tulburata doar din cand in cand de scartaitul zapezii sau glasuri de copii.
La un moment dat, pe cararea care ducea spre casuta din padure au aparut alti doi elfi ai Mosului, care de fapt erau doua „elfite” 😛 , suparate nevoie mare ca atata lume a aflat secretul lui Mos Craciun.
Elful care ne insotea le-a confirmat ca suntem oameni buni asa ca, pentru a-l crede pe cuvant, elfitele ne-au pus sa spunem cu totii „parola” (adica un colind) si sa promitem ca nu vom dezvalui nimanui secretul. Abia apoi am primit acceptul de a ne continua drumul prin padure pana la…Casuta Doamnei Craciun.
Acolo ne asteptau un foc de tabara, unul din renii Mosului si chiar Doamna Craciun in persoana, care ne-a rugat sa impodobim bradul inainte de a o ajuta sa pregateasca prajiturile favorite ale distinsului ei sot.
Apoi copiii au fost invitati in casa, la „prajiturit”, mai bine zis, la ornat niste casute din turta dulce, cu diverse glazuri aromate si colorate, bombonici si fulgi de migdale.
Ca sa nu se plictiseasca, adultii au fost invitati si ei de catre elful sugubat, sa descopere „Christmas Mood”-ul… Insa nu oricum, ci echipati cu Rachete de Zapada!
Pe frigul acela, mai mare chinul sa le montam pe bocancii nostri, pentru ca apoi sa ne invartim putin in cerc si sa ajungem tot in locul din care am plecat 😛 , insa „Christmas Mood„-ul descoperit a meritat tot efortul si a fost pe gustul tuturor!!!
Pofticiosii s-au strans in jurul focului de tabara din apropiere, savurandu-si vodka (bine ca nu li s-au lipit buzele de „pahar” 😀 ), in timp ce-si rumeneau cate un carnat in varf de bat.
La un moment dat, ne-am auzit strigati… Familia noastra era urmatoarea programata sa intre in audienta la Mos Craciun. Ne-am recuperat copiii de la atelierul de „prajitureala” si, insotiti de catre una din elfite, am pornit prin padure spre casuta lui Mos Craciun. Tensiunea era maxima, iar emotiile foarte mari, atat pentru noi, dar mai ales pentru fetitele noastre!!!
Dupa ce am asteptat ca Mosul sa-si termine de baut paharul cu apa, am intrat timizi in camera lui, foarte bine incalzita. De cand se tot organizeaza astfel de excursii in Laponia, Mosul a invatat chiar si limba romana, asa ca a inceput un dialog cu fetele. In primul rand le-a spus ca stie ca sunt copii cuminti si care fac multe fapte bune, dar in acelasi timp le-a si dojenit (cu blandete) pentru faptul ca isi rod unghiile si stau cam mult pe tablete. Smulgandu-le promisiunea ca o sa se schimbe pana la anul, le-a dat intalnire mai pe seara si ne-am fotografiat cu totii cu el.
Profund marcati de aceasta „Intalnire de gradul III”, ne-am reintors in casuta Doamnei Craciun, incercand sa ne incalzim langa focul din incinta acesteia, cu un glögi fierbinte si mancand din „operele de arta ale copiilor” nostri. Taaaaare bune casutele lor din turta dulce (ghimbirul face minuni!!!), d-aia ii plac Mosului atat de mult!!!
Pentru mine a fost si un prilej de a vorbi cu Doamna Craciun care, vazandu-ne asa de linistiti, a simtit nevoia sa ne intrebe daca ne simtim OK. I-am spus ca suntem bine si i-am multumit din suflet pentru TOT! Ea a zis ca ceea ce face este pentru ca iubeste la nebunie copiii…si nu era o vorba aruncata in vant, ci se citea asta si in sclipirea din ochii ei. La un moment dat, a inceput sa si cante cu ei, ba chiar le-a aratat si-un dans prin care a incercat sa le mai incalzeasca acestora picioarele.
Dupa ce l-am vizitat cu totii pe Mos Craciun, am facut cale intoarsa spre autocar, fiecare cu gandurile lui…
„Oare am fost suficient de cuminte anul asta incat sa primesc si eu un dar cat de mic de la Mosu’ diseara???”
2 Comentarii
Meet Santa Claus !
Sunt convins ca vizita ,,privata” in căsuța lui Moș Crăciun v-a adus după sine o bucurie de neegalat 🙂
In cele câteva cuvinte si fotografii rânduite in Jurnal , ai reușit sa ne transmiți si noua sentimentele si emoțiile trăite de voi cu ocazia întâlnirii cu Moșul si Doamna Crăciun .
,,Atelierul de prăjiturele” ne-a făcut cu ochiul noua , celor mai puțin pofticioși si cred ca a fost o încântare pentru copii sa descopere magia gustului ,, căsuței din turta dulce” !
Acum … daca ne întrebi pe noi daca ai fost suficient de cuminte pentru a primi cadoul de la Moșu , noi am fi tentați sa-ti răspundem afirmativ 🙂
Așteptăm cu nerăbdare sa ne spui daca dorința ti-a fost îndeplinită ! @A.
…raspunsul va aparea cu siguranta in urmatorul articol! 😉