Restaurantul Paprika…  Wooow, era de-atata timp pe lista dorintelor noastre!!! 😛

De fiecare data cand traversam Ungaria ne tot propuneam sa facem o oprire la Paprika Csarda (Hanul Paprika), dar mereu ne aflam numai pe fuga cand ajungeam in zona sau la ore nepotrivite pentru o masa copioasa.

Ei bine, anul asta nu l-am mai ratat! 😉


La intoarcerea noastra din vacanta la schi in Austria, in drum spre cazarea din Budapesta, am facut un popas la faimosul restaurant unguresc Paprika.

Coordonate de orientare pentru a ajunge la Restaurantul Paprika
Coordonate de orientare pentru a ajunge la Restaurantul Paprika

Asa cum puteti observa si in schita de mai sus (imprimata pe verso-ul cartii de vizita a restaurantului), orientarea catre locatia hanului este extrem de simpla si pe intelesul tuturor.

Noi, de exemplu, veneam dinspre Viena si, dupa ce am trecut granita austro-ungara, la nici 2 km distanta, am iesit de pe autostrada M4 care restaurant. Sunt indicatoare peste tot, asa ca nu poate fi ratat!

Cred ca este inutil sa va mai spun ca jumatate din parcare era ocupata cu masini cu numere de Ro. 😛
Ma asteptam ca Restaurantul sa fie foarte aglomerat, auzisem eu ca cel mai bine ar fi sa iti faci rezervare cu ceva timp inainte (pentru cazarea la hotelul cu acelasi nume, cel putin cateva luni), dar NU ma asteptam sa nu ai loc unde sa arunci un ac, ce sa mai zic de vreo masa libera? 🙁

Una din salile restaurantului Paprika
Una din salile restaurantului Paprika

Cu tenacitatea care ma caracterizeaza, nu m-am dat batuta cu una, cu doua… Doar nu ajunsesem pana acolo ca sa plec cu coada intre picioare! 😛

Dupa ce am luat la studiat toate salile restaurantului, am gasit disponibila abia in ultima, intr-un colt, o masa pentru sase persoane! Yeeeeees!!!! 😀 Am pus mana pe ea si nu i-am mai dat drumul!!! Deja aveam la activ aproximativ 6 h de drum, asa ca o pauza de masa era binevenita!

Masa noastra de la Restaurantul Paprika
Masa noastra de la Restaurantul Paprika

Pauza noastra a durat aproape o ora si jumatate, dar nu ne-a parut rau!
In tot acest timp am incercat sa intram putin in atmosfera localului, care a fost special conceput de catre patronul lui, astfel incat sa semene cu vechile hanuri unguresti. Aici au fost stranse si inteligent aranjate fel de fel de obiecte din trecut, de la fotografii, cantare, felinare si pana la gramofoane si instrumente muzicale vechi.

Decoratiunile din restaurant
Decoratiunile din restaurant
Muraturi unguresti de vanzare
Muraturi unguresti de vanzare

Dupa ce am studiat bine meniul scris in 4 limbi (maghiara, germana, engleza si romana) am incercat sa comandam, pe cat posibil, preparate specific unguresti, din care nu putea lipsi, bineinteles, faimosul GULAS!

A fost SENZATIONAL!!!
Parca iti mangaia toate papilele gustative: nici prea sarat, nici prea picant, consistent si delicios! 😛
Desi portia era pentru doua persoane, servita turistilor in ceaune special concepute pentru asa ceva, trebuie sa precizez ca ne-a placut atat de mult, incat abia ne-a ajuns. Fetele noastre au preferat o supa din carne de vita cu taitei.

Faimosul Gulas, a carui faima a depasit granitele Ungariei
Faimosul Gulas, a carui faima a depasit granitele Ungariei

In ceea ce priveste felul doi, alegerea a fost extrem de dificila. In primul rand pentru ca oferta era fff variata (vezi aici meniul) si apoi pentru ca si preferintele membrilor familiei noastre erau cam diferite la ora aceea… 😛

Am optat pentru o placinta cu carne de vitel si papricas de ciuperci, o tocanita de vitel cu galuste de casa si inca una de miel cu cartofi fierti. Sa va spun ca nu a mai ramas nimic din ele pana la sosirea momentului dulce? 😀

Placinta cu carne de vitel si papricas de ciuperci
Placinta cu carne de vitel si papricas de ciuperci
Tocanita din carne de vitel cu galuste de casa
Tocanita din carne de vitel cu galuste de casa
Tocana de miel cu cartofi fierti
Tocana de miel cu cartofi fierti

Desertul a fost si ei la mare inaltime (si la propriu si la figurat)!

Si zic asta, pentru ca am comandat unul specific austriac/unguresc: o galusca „gigant”, umpluta cu magiun de prune, scaldata in sos de vanilie si presarata cu zahar si mac din belsug. Denumita Germknödel in Austria si Gözgomboc in Ungaria, acest desert delicios se pare ca a fost unul dintre preferatele imparatilor Imperiului Austro-Ungar.

Galusca cu magiun de prune si sos de vanilie
Galusca cu magiun de prune si sos de vanilie

Cel de-al doilea desert comandat a fost si el deosebit, insa nu a mai apucat sa fie fotografiat pentru ca efectiv ne-am „batut” pe el! 😛 A fost vorba despre „Visul Sef-ului”, o combinatie de afine rosii, galuste „a la Somla”, piure de castane, fructe de padure, inghetata, frisca si wafe. Oare ce poate fi mai delicios???

Daca ar fi sa fac o balanta intre plusuri (mancare delicioasa, raport foarte bun calitate/pret) si minusuri (aglomeratie mare, riscul de a nu gasi masa libera si timpi mari de asteptare), ei bine, eu tot m-as mai intoarce la Paprika Csarda! Macar pentru Gulasul acela, daca nu pentru altceva!!! 😉

Ma bucur mult ca am reusit (in sfarsit!) sa facem cunostinta cu bucataria ungureasca si va recomand si voua, cu mare caldura, o experienta culinara deosebita la Paprika Csarda, poate cel mai faimos Han din Ungaria!

L.E. Pentru cei interesati, cam asta a fost nota de plata pentru o familie cu 4 persoane, care a mancat pe saturate la Restaurantul Paprika…

Nota de plata de la Paprika Csarda
Nota de plata de la Paprika Csarda