Plimbare cu gondola pe canalele din Venetia

Pentru ca in Venetia perioada Carnavalului se apropie de sfarsit, iar mie mi s-a facut un dor nebun  de aceasta minunatie de oras, m-am gandit ca a sosit momentul sa va povestesc despre cea mai frumoasa experienta petrecuta acolo, cu ocazia City Break-ului nostru de 1 Iunie de anul trecut: PLIMBAREA CU GONDOLA!!! 🙂

O localitate asezata pe ape, canale, vaporetto, istorie, paste cu fructe de mare, inghetata, relaxare… oare ce ne-am putea dori mai mult de la un City Break? Ei bine, exista un lucru pe care e musai sa il faci daca ajungi in Venetia, in ciuda faptului ca e destul de costisitor si presupune economii prealabile serioase. Pentru ca nimic nu se compara cu o plimbare cu gondola pe misterioasele canale venetiene, avand la carma un gondolier chipes, care iti mai incanta si auzul cu o serenada! 😛

In cele trei zile si jumatate petrecute la Venetia, insotiti fiind de fetele noastre, am incercat sa ne organizam cat se poate de eficient, astfel incat sa nu le epuizam fizic, dar nici sa ne para rau ca am ratat vreuna dintre cele mai importante atractii din oras. Inca de la primul nostru contact cu ea, am fost fascinati de tot ceea ce avea legatura cu gondolele si gondolierii lor si abia asteptam sa facem si noi o plimbare cu una dintre ele! 😉

In primele zile am adunat informatii…

Se pare ca gondola a fost un mijloc de transport destinat celor din inaltele clase sociale, iar culoarea lor neagra a fost impusa printr-un decret inca din secolul al XVI-lea, pentru a pune astfel capat rivalitatilor dintre nobilii venetieni. Daca de-a lungul timpului numarul gondolelor a scazut de la cateva mii la aprox. 500 in zilele noastre, dimensiunile lor au ramas aceleasi (10,87 m lungime si 1,42 m latime), avand o greutate de aproape o jumatate de tona.

Cel care sta la carma gondolei nu poate fi decat un venetian, care are licenta de gondolier (transmisa din tata in fiu), care poarta o costumatie specifica (pantaloni negri, bluzon cu dungi albe si albastre/rosii, palarie) si care detine cunostinte elementare despre istoria si atractiile de interes din oras. Probabil ca nu mai e nevoie sa va spun ca trebuie sa aiba si o conditie fizica demna de invidiat!!! 😛

Urmatorul lucru pe care l-am studiat au fost tarifele plimbarilor cu gondola. Acestea sunt fixe si nenegociabile, indiferent daca la plimbare ia parte numai o persoana sau daca grupul e de maxim sase doritori, cat permite capacitatea ambarcatiunii.

Tarifele se diferentiaza pe intervale orare, dar si in functie de dorintele turistilor. Daca pana in ora 19:00 acesta este de 80 de eur/35-40 min, dupa aceasta ora pretul unei plimbari este de 100 eur. Traseul e prestabilit, in functie de zona de acoperire a gondolierului respectiv, asa ca daca veti lua gondola de la Ponte di Rialto, sa nu va asteptati sa va plimbe pana pe canalele din zona San Zacaria! 😉

Pentru cei care isi doresc plimbari mai lungi decat cele standard (de 40 de min), existe tarife speciale: 40 eur/20 min (pana in ora 19:00) si 50 eur/20 min (dupa ora 19:00). Iar daca veti dori sa fiti romantici pana la capat si sa ii faceti si alte surprize persoanei pe care doriti sa o impresionati, ei bine, va trebui sa mai scoateti cateva zeci de eur din buzunar, pentru un cantaret de serenade sau cantonete sau pentru un buchet imens de flori. Aviz amatorilor! 😉

Urmatorul lucru asupra caruia ne-am informat a fost locul de unde am fi putut sa luam gondola. Unul dintre cele mai cautate (dar si cele mai aglomerate) dintre acestea este cel din dreptul Capitaniei Portuare Venetiene – Piazza San Marco.

Un altul este cel din fata Hotelului Danieli, devenit faimos dupa ce a aparut in pelicula „The Tourist” (cu Angelina Jolie si Johnny Depp).

Noi insa l-am ales pe cel din apropierea Puntii Suspinelor. Nu ma intrebati dupa ce criterii am facut alegerea, pentru ca nici nu-mi mai amintesc acum… Pur si simplu cred ca era cel mai aproape de noi. 😀

Dispunerea locurilor in gondola nu a fost o surpriza, fiind un alt lucru supus observatiilor noastre, pana la momentul plimbarii. Avand in vedere ca eram doar patru persoane, iar mezina noastra (ca de fiecare data 🙁 ) vroia sa stea „mot” in fata, chiar nu prea am avut motiv de „revolta” sau de facut comentarii. 😀 😛

Am ajuns in dreptul gondolierului, ne-am exprimat dorinta de a face o plimbare cu gondola, dupa care ne-a ajutat cu eleganta sa ne asezam in ambarcatiune.

Am crezut ca in timpul plimbarii vom simti un oarecare balans, insa m-am inselat, deoarece gondola plutea foarte lin.

In momentul in care se producea o aglomeratie pe canale, fiecare gondolier se aseza pe partea lui de mers, iar daca el considera necesar, mai dadea cate un impuls ambarcatiunii, impingand cu putere cu piciorul in vreo firida de-a unui zid vechi.

Este foarte greu de descris in cuvinte tot amalgamul acela de senzatii! 🙂 Parca ne doream cu totii sa imortalizam fiecare secunda a plimbarii, fie ca ne foloseam de telefoanele mobile, aparatul foto sau GoPRO-ul din dotare.

La un moment dat, am trecut si prin locul atat de pitoresc (incarcat de flori si verdeata), pe care il tot fotografiam de pe mal, in drumul nostru spre hotel. De data aceasta insa il vedeam dintr-o noua pespectiva. 😉

Nu putine au fost situatiile in care gondolele abia aveau loc pe sub podurile din oras, iar gondolierii erau nevoiti sa se lase pe vine pentru a se putea strecura pe sub ele.

A sosit si momentul iesirii in laguna! Pentru noi chiar a fost o surpriza, pentru ca nu ma asteptam sa parasim canalele din oras si sa ajungem acolo unde apa avea o adancime de cativa zeci de metri.

Nu mai era nici pe departe atat de calma si linistita cum ma obisnuisem eu pana atunci. Valurile provocate de vant si de circulatia neintrerupta a vaporetto-urilor din zona faceau ca barca sa nu mai aiba aceeasi stabilitate, iar senzatia mea de siguranta sa dispara. A fost doar o senzatie de moment, pentru ca experienta gondolierului si-a spus cuvantul! 😉 Cu o abilitate demna de invidiat, a manevrat ambarcatiunea cu dibacie, astfel incat sa ne putem bucura din plin de soarele care tocmai apunea peste Venetia.

Imaginile acelea unice ne vor ramane mereu in amintire… Uneori, in viata, apar momente care ni se intiparesc pe retina si care se incapataneaza sa se mai stearga de acolo vreodata. Acesta a fost unul dintre ele!!! 😛

Ne-am intors apoi in oras, indreptandu-ne din nou spre Puntea Suspinelor. Simteam ca plimbarea noastra se apropie de final, dar parca ne-am fi dorit sa dureze mult mai mult.

Pana acum, nu am povestit mai nimic despre gondolierul nostru caruia, din pacate, i-am „cam” uitat numele… 🙁 Insa, revazand fotografiile, imi aduc aminte de parca ar fi fost ieri, toata discutia noastra referitoare la adancimea apei, la cum se descurca pe timp de iarna, precum si la semnificatiile unor cladiri. Tot el mi-a lamurit curiozitatea pe care o aveam referitoare la multitudinea de biserici intalnite. Se pare ca fiecare bucata de pamant din oras, care e inconjurata de apa, e considerata o insula, iar fiecare insula trebuie sa aiba casa ei de rugaciuni.

Vorbea foarte, foarte bine in limba engleza, fredona/ fluiera melodii de mama focului, in momentele in care noi eram ocupati cu filmatul si fotografiatul si raspundea cu multa rabdare fiecareia dintre intrebarile noastre… Ce s-o mai lungesc cu laudele, chiar ne-a placut foarte mult de el! Am fost norocosi si de data asta… 😉

Cand plimbarea noastra a luat sfarsit, chiar am simtit ca mi-am lasat o parte din suflet in acea gondola…

Despre toate aceste trairi, cu siguranta, nu veti citi in nici-un ghid de calatorie! Ele trebuie experimentate si savurate din plin de toti cei care mai cred in IUBIRE si ROMANTISM. Numai o inima de piatra ar putea „spune” despre o astfel de plimbare ca nu a meritat in nici-un fel efortul, indiferent de natura lui.

Noi ne-am bucurat si am profitat din plin de ea, iar faptul ca am fost insotiti de copii nu a facut decat sa intregeasca FERICIREA noastra!

Aceasta experienta se incadreaza in galeria celor care raman de neuitat.
Nu ratati o plimbare cu gondola pe canalele din Venetia si numai atunci veti intelege cu adevarat de ce imaginea de mai jos reuseste sa ma emotioneze de fiecare data cand o privesc! 😉