Paine de casa (reteta pentru incepatori)

Avand in vedere ca a trecut mai bine de-un an de cand nu v-am mai povestit cu ce arome imi mai „inund” bucataria, m-am trezit si eu abia acum, la sfarsit de perioada de „stare de urgenta”, sa va scriu cu ce paine de casa (reteta pentru incepatori) imi rasfat familia de vreo luna-ncoace. 😛

Cei care-mi sunt apropiati (si nu numai) stiu foarte bine cat de mult imi place sa gatesc, dar mai ales sa prepar deserturi. Fie ca-i vorba de fursecuri, briose, prajituri sau torturi complicate, nu m-am dat niciodata-n laturi de la a incerca retete noi. Cu toate astea, a existat intotdeauna si un subiect tabu la mine in bucatarie: am evitat cat am putut sa sa fac paine si cozonaci! 😀 Mi se parea atat de complicata toata treaba cu cresterea aluatului si framantarea lui, incat am gandit ca mai bine zic „pas”, decat sa am parte (Doamne fereste!) de vreun esec rasunator… :)))))

Acum, ce sa va zic, de cand stam acasa, am tot „bucatarit” fel de fel de preparate si, mai de frica, mai de nevoie, am inceput sa studiez o multime de retete de facut paine (si cand zic multe, sa stiti ca nu exagerez 🙂 ). Cum toata viata am avut inclinatie mai mult spre stiintele exacte decat spre filologie, am incercat sa inteleg cam care ar fi „mecanismul” acestui bau-bau numit „paine de casa” si care ar putea fi secretele ei. Asa am ajuns la varianta pe care am sa vi-o prezit mai jos si care, nu numai ca e ultra-mega usor de realizat, dar va garanteaza si un rezultat excelent de fiecare data. 😉

Paine de casa (reteta pentru incepatori)

Ingrediente (pentru 2 paini):

Pentru „maiaua falsa”:

– 50 g drojdie proaspata (sau 2 pliculete de drojdie uscata/ granule)
– 2 linguri de zahar
– 2 linguri de faina
– 130 ml apa calduta

Pentru aluat:

– 1 kg faina (+ max. 50 g faina pentru framantat, in caz de nevoie)
– 2 lingurite de sare fina
– 4 linguri de ulei de masline
– 550 ml apa calduta

Timp de preparare + dospire + coacere: aprox. 3h 20 min

Inca din capul locului as dori sa va fac cateva precizari:

• trebuie sa aveti mare grija ca toate ingredientele sa fie la temperatura camerei (in mod special drojdia si faina);
• avand in vedere vremurile pe care le traim, la inceputul autoizolarii am cumparat un pachet de drojdie proaspata de 500 g, pe care l-am portionat in 10 pachetele a cate 50 g fiecare, pe care le-am pus in congelator. Cu o seara inainte de a face painea, scot cate o punguta cu drojdie pe care o las la dezghetat in bucatarie (la temperatura camerei) pana a doua zi dimineata. Va pot confirma (cu toata seriozitatea!) ca aceasta nu isi pierde calitatile prin congelare, din contra, in acest mod o puteti pastra mai mult timp (chiar daca termenul de valabilitate e depasit).
• sper ca timpul de preparare + dospire + coacere sa nu va sperie inutil! Efortul pe care va trebui sa il faceti nu va va solicita absolut deloc, pentru ca aceasta reteta nu necesita framantare excesiva, ci doar cat sa se incorporeze uniform toate ingredientele.
• secretul unei paini de casa reusite este SA AVETI RABDARE si sa respectati intocmai timpii de dospire! In rest, ea face singura tot ce trebuie facut ca sa iasa pufoasa si gustoasa! 😉

Mod de preparare:

1. Se aprinde cel mai mic ochi al aragazului si se da la minim.

2. Se pune drojdia faramitata intr-un castron de sticla, peste care se presara zaharul si cele doua linguri de faina. Peste acestea, se toarna apa calduta (130 ml) si se amesteca toate cu un tel mic, pana se dizolva drojdia si se omogenizeaza compozitia.

3. Se acopera castronul cu un prosop curat de bucatarie (din material textil) si se aseaza langa sursa caldura, la o distanta de aprox. 15-20 cm de ochiul aprins al aragazului. Aveti MARE GRIJA ca marginile prosopului care-l acopera sa fie departe de flacara! Se lasa la dopit pentru 15-20 min.

4. Cat timp se dospeste „maiaua falsa”, se cantareste faina (1 kg), care se pune intr-un castron suficient de mare, care sa ne permita sa framantam aluatul in el. Se adauga in aceasta sarea fina, care se incorporeaza amestecand cu lingurita.

5. In mijlocul cantitatii de faina formam o adancitura (ca un cos de vulcan 😀 ), apoi se aduc pe blat si celelalte ingrediente (uleiul de masline si apa calduta – 550 ml). Pentru orice eventualitate, se pastreaza la indemana si o cantitate de 50 g de faina, in caz de nevoie pentru framantat.

6. Dupa ce au trecut cele 15-20 minute si observam ca „maiaua falsa” a crescut (ca o spuma), aceasta se toarna in adancitura formata in faina. Peste ea adaugam cele 4 linguri de ulei de masline si apa calduta ramasa si amestecam toate ingredientele cu o lingura.

7. Cand aluatul incepe sa devina foarte lipicios, renuntati la lingura, pudrati-va mana cu putina faina si incepeti sa framantati, pana veti incorpora toate ingredientele din castron si veti obtine o compozitie omogena. Daca in continuare vi se pare ca nu puteti forma o bila din aluat (pentru ca e prea lipicios), pudrati-l din nou cu foarte putina faina, puneti-l pe un blat de lucru si continuati cu framantatul, pana veti obtine consistenta dorita.

8. Ungeti castronul (acelasi sau altul echivalent) cu putin ulei si pozitionati bila de aluat framantat pe fundul acestuia. Eu obisnuiesc sa tai o punga (din aceea pentru sandwich-uri) si sa o pun deasupra castronului si abia apoi sa il acopar cu prosopul de bucatarie, pentru ca aluatul are tendinta de a creste pana peste marginile bolului si astfel va murdari prosopul. Cred ca, tot atat de bine, poate fi folosita si o folie alimentara, dar lasata ceva mai lejer, pentru a-i permite aluatului sa creasca cat vrea el. 🙂

9. Dupa ce ati acoperit castronul cu un prosop de bucatarie din material textil si l-ati pozitionat in aceeasi loc langa aragaz, ca si pe castronul cu drojdia (cu aceeasi atentionare de a nu fi foarte aproape de foc!!!), se lasa la dospit pentru 1h.

10. In acest rastimp, in afara faptului ca va puteti face si alte treburi prin bucatarie (si nu numai), incercati sa va tapetati doua forme de copt cozonacii cu hartie de copt. Eu folosesc o singura coala (din aceea pre-taiata, cumparata de la Lidl, in pachet de cate 30 de bucati), pe care o impart in 2 parti egale, cate una pentru fiecare tava de copt.

11. Dupa o ora de stat la dospit, veti observa ca aluatul de paine si-a triplat volumul. Il rasturnati pe blatul de lucru si incepeti sa il framantati putin, pentru a-l omogeniza. Nu va speriati daca vi se pare ca si-a „pierdut” volumul, pentru ca aceasta este numai o aparenta! 😉

12. Formati o bila de aluat pe care o veti imparti cu un cutit lat in doua parti egale (eu obisnuiesc sa le si cantaresc). Pe fiecare dintre acestea eu le impart in alte 3 parti egale, obtinand astfel 6 bile de greutate aproximativ egala.

13. Apoi iau fiecare din aceste bile si le rulez pe blatul de lucru cu ambele maini (pudrate cu faina), obtinand astfel un fel de baghete cu lungime de aprox. 40 cm si diametrul unei nuci.

14. Dupa ce am obtinut primele 3 baghete, le adun putin la un capat si incep apoi sa le impletesc ca pe niste cosite. Cand impletitura va fi gata, o iau cu grija, sprijinind-o de palma si un pic de antebrat si o asez cu rapiditate in tava. La fel voi proceda si in cazul celei de-a doua paini. Daca aluatul va va cadea din mana sau considerati ca rezultatul nu e foarte aspectuos sa nu va ingrijorati, ca painea tot va creste si va fi pufoasa! 😛

15. Acoperiti din nou cu cate o punga taiata si cate un prosop de bucatarie cele doua tavi de cozonac in care am pus impletiturile de aluat pentru paine, apoi lasati-le la dospit inca 40 de minute, langa sursa de caldura. O sa observati ca aluatul va incepe sa creasca din nou, dublandu-si sau triplandu-si volumul!

16. In acest rastimp, va trebui sa va verificati cuptorul. Daca sunteti fericitii posesori ai unui cuptor electric, care sa aiba si program de facut paine, atunci a dat norocul peste voi, pentru ca acesta nici nu mai trebuie preincalzit. 😉 Asigurati-va doar ca aveti apa suficienta in compartimentul special dedicat, fixati programul de paine si durata de 1 h si ii dati drumul chiar in momentul in care veti introduce tavile in cuptor.

17. Daca aveti un cuptor pe care nu-l „stapaniti” foarte bine, dar macar ii identificati functia de „Caldura sus+jos”, setati-i temperatura la 190 grade, asteptati sa ajunga la acea temperatura, abia apoi introduceti tavile in cuptor si lasati-le la copt pentru o ora (pe raftul nr. 2, pornind numaratoarea de jos in sus).

18. Dupa ce ati scos painea din cuptor, ungeti-o cu putina apa, cu ajutorul unei pensule de bucatarie. Acest lucru o va ajuta sa aiba o coaja frageda pentru mai mult timp. Cei carora le place sa fie crocanta o pot unge cu ulei (dar eu nu am facut niciodata acest lucru, asa ca nu va pot confirma rezultatul, ci doar ce am citit si eu pe la altii).

Sfaturi utile:

• Incercati sa nu lasati painile sa se raceasca in tavile de copt, pentru ca va aparea fenomenul de condens si li se va umezi partea inferioara. Eu le scot din tavi imediat dupa ce le ung cu apa si le indepartez si foaia de copt, apoi le las la racit acoperite cu un prosop de bucatarie.
• Painea se pastreaza intr-o punga din plastic, unde se mentine la fel de proaspata si dupa 4-5 zile. Mi s-a intamplat ca sa-mi ramana un colt din ea chiar si 7-8 zile, fara sa prinda mucegai. Dar, in general, la noi in casa nu rezista fara sa fie consumata in max. 3-4 zile. 😀

Hai ca nu-i greu de preparat, chiar daca eu m-am „lungit” cu scrisul retetei, astfel incat sa poata fi realizata chiar si de cel mai neexperimentat „bucatar”! 😉 Mirosul de paine proaspata facuta in casa nu poate fie egalat decat de cel de cozonac, insa reteta acestuia din urma e in curs de perfectionare. 😛

Sa aveti spor la facut paine de casa!