Sirena mea din Giola!

O zi speciala, pentru o persoana speciala din viata mea… 🙂
Acesta este motivul din cauza caruia am ales tocmai astazi sa va povestesc despre locul ei preferat, la care am ajuns in urma cu doi ani: GIOLA – „Piscina Sirenelor” din Insula Thassos!

Inclusa de catre TripAdvisor in Top 14 Piscine naturale in lume, Giola nu are cum sa nu te impresioneze prin amplasamentul si nuantele ei de smarald.

Aflati cu copiii in vacanta in Thassos, intr-o dimineata ne-am hotarat sa vedem cateva obiective turistice din sudul insulei. Cu harta intr-o mana si dosarul meu cu print-uri cu informatii in cealalta mana, am plecat plini de optimism catre o alta aventura!
In apropierea Hotelului Aeria am sporit atentia, pentru a nu rata intrarea pe drumul catre GIOLA. Am vazut un indicator catre Studios Sirines (Astris) si am inceput coborarea. Chiar daca viteza de inaintare era foarte redusa, in urma noastra s-a ridicat un adevarat nor de praf, fiind necesara o distanta considerabila intre masina noastra si cea a prietenilor nostri. Timpul trecea si nu vedeam nici-un alt indicator sau semn catre Giola asa ca, dupa cateva sute de metri, am inceput sa ma intreb daca oare acela era drumul corect?  🙁

Am ajuns la o intersectie, am oprit masina, am coborat din ea si am inceput sa verific locul. Eram tare dezamagita pentru ca nu reusisem sa gasesc nici-un alt indiciu care sa ne ghideze…
La un moment dat, d-ra mea cea mare, cu ochii in print-urile mele, m-a strigat precipitata: „Mami, uite in fata o masina parcata langa copac, exact ca in poza ta din ghid!!!” Acela a fost momentul in care mi s-a luminat fata si am avut confirmarea ca eram pe drumul cel bun!  😛

Urma o panta foarte abrupta si cam rupta in doua exact in dreptul Studios Sirines, asa ca am hotarat sa abandonam masina prietenilor nostri (care avea o garda foarte joasa la sol), parcand-o sub maslini in intersectia din dreptul Kalami Beach si sa ne inghesuim toti opt in cea care putea face fata mai usor provocarii. Nu va pot descrie ce distractie a fost pe copii, care nu prea intelegeau ce se intampla si unde vrem sa ajungem. Cand am crezut de cuviinta ca s-a cam terminat mersul cu masina, am lasat acolo „caruta” si am continuat drumul pe jos.

Eu am luat-o inainte cu copiii, urmand „marcajele” de pe pietre, iar ceilalti au ramas sa mai faca niste fotografii. Marea era deosebit de calma, iar coborarea incepea sa fie din ce in ce mai anevoioasa. Insa am fost „rasplatiti” pe deplin, cu niste peisaje de vis si cu o „Piscina a Sirenelor” care parca abia isi astepta vizitatorii…

Giola era foarte linistita si limpede precum cristalul, de puteai sa numeri aricii de pe „fundul” ei.

Din cele opt persoane care eram in grup, doar doi au avut curajul sa se arunce in Giola: fiica si sotul meu! 😛
Prima a fost d-ra mea cea mare si sunt tare mandra de ea!!!
Chiar daca a recunoscut mai tarziu ca i-a fost un pic frica sa nu care cumva sa se intepe in vreun arici, s-a aruncat in piscina cu foarte, foarte mult curaj si eleganta. Iar cand a iesit la suprafata, mi-am dat seama ca minunile exista si ca ea este sirena mea din Giola! Daca i-ati fi vazut fericirea de pe chip, ati fi inteles de ce am zis asta. Radia toata!

Dupa ce s-a terminat balaceala (atentie mare la iesirea din „piscina”, pt ca marginea de stanca e destul de „franjurata” si poate provoca rani), am facut cale intoarsa catre masina. Desi era abia trecut de ora noua, caldura incepuse sa-si arate coltii, iar cele 2 sticlute cu apa pe care le aveam la noi s-au dovedit a fi insuficiente la setea care ni se facuse in timpul urcusului destul de dificil.

In zona parcarii ne asteptau niste „brunete”, care ne-au amuzat teribil cu tupeul lor de a se catara pe masini, dupa frunze de maslini.

Ca un element de noutate, se pare ca de anul acesta drumul catre Giola a fost reparat. S-a amenajat si o parcare acolo, precum si un mic barulet unde se comercializeaza apa, racoritoare si bere. Intreprinzator omu’, n-am ce zice! Numai ca de ceva vreme incoace, gardul de la marginea drumului era deja plin de pet-uri si cutii de Timisoreana, asa ca nu vreau sa stiu cam cat de curata e zona acum.

Eu nu pot decat sa ma bucur sincer ca am vazut-o in toata splendoarea ei si nu de pe puntea vreunui vaporas! Am admirat-o inainte de a deveni comerciala, intr-un moment de serenitate a ei, umplandu-mi tot sufletul cu frumusete! Acolo mi-am descoperit Sirena mea din Giola! Urmeaza sa vi-o descoperiti si voi pe a voastra!!!  😉