A iesit soareleeeeee!!!  🙂
Doamne, ce dor imi era de el, dupa o luna intreaga de absenta! Imi schimba in bine dispozitia si ma face sa ma gandesc cu drag la momentele din vara, cand ma lasam rasfatata de el.

Dar acum suntem abia in decembrie… Oare cum ar fi sa facem plaja in decembrie?
Suuuuuuper, va spun eu!!!
Pentru ca nu pot uita niciodata experienta din Egipt, de acum 4 ani, cand fix pe vremea aceasta, faceam plaja in Sharm el Sheikh si ne balaceam in Marea Rosie.

Marea Rosie...bicolora
Marea Rosie…bicolora

Asa cum v-am mai povestit, la inceputul sejurului am fost uimiti de diferenta de temperatura dintre Romania si Sharm el Sheikh. Dar, cu binele te obisnuiesti intotdeauna destul de repede, mai ales dupa un pahar de Mojito, care iti aminteste de Grecia si te introduce rapid in atmosfera estivala.  😉

Primul Mojito din Sharm el Sheikh
Primul Mojito din Sharm el Sheikh

A doua zi aveam in program rasfat la plaja. Avand in vedere ca aceasta nu era amplasata chiar langa hotel, am aflat ca pana acolo trebuia sa luam un shuttle bus. A fost o noutate si pentru noi!

Peisajul din vecinatatea ei avea un aspect arid, de culoare rosiatica, fragmentat din loc in loc de prezenta unor cladiri in constructie, abandonate. Nu pot spune ca m-a impresionat in vreun fel, mai ales ca noi eram obisnuiti cu verdeata si spectaculozitatea plajelor din Thassos.

Imprejurimile plajei resortului
Imprejurimile plajei resortului

Ajunsi pe plaja, am constatat cu placere ca aceasta era cu nisip fin, destul de spatioasa, amenajata cu sezlonguri, umbrelute si beach bar. Intrarea in apa se facea lin, doar ca pe fundul ei erau corali, in care te puteai zgaria serios daca nu erai atent in timpul inotului (si zic asta pentru ca eu sunt patita 😛 ).

Ca o curiozitate, poate ca v-ar interesa sa stiti ca in Egipt este interzisa cu desavarsire scoaterea din tara a fragmentelor de corali, a speciilor de pesti (balon) si a scoicilor marine, acestea fiind considerate de autorităţile egiptene obiecte de contrabanda. Asa ca sa nu va puna careva sa ascundeti asa ceva prin bagaje, pentru ca s-ar putea sa intampinati mari probleme la vama! Noi am facut o gluma de genul acesta unui coleg de grup, strecurandu-i o bucatica de coral in rucsac. Din fericire, ne-am adus aminte exact in ziua plecarii de ea, indreptandu-ne astfel greseala.

Plaja Sun Rise Tirana
Plaja Sun Rise Tirana
Claritatea apei marii
Claritatea apei marii
Coral din Marea Rosie
Coral din Marea Rosie

Dupa ce se termina zona cu apa mica si corali, fundul marii se adanceste brusc, iar acolo pot fi vazuti vestitii pesti colorati din Marea Rosie! Accesul pana acolo se face pe un ponton, in capatul caruia un salvamar ii supraveghea in permanenta pe cei care practicau snorkelingul. Din pacate, pe vremea aceea inca nu-mi descoperisem aceasta frumoasa pasiune si-mi pare tare rau acum, pentru ca varietatea si frumusetea faunei acvatice din zona sunt greu de descris in cuvinte.

Pontonul catre zona de snorkeling
Pontonul catre zona de snorkeling
Salvamarul la datorie si curiosii din jurul lui
Salvamarul la datorie si curiosii din jurul lui

Din pacate, de aceasta plaja nu am putut beneficia decat vreo doua zile, pana a aparut interdictia la „scaldat”. Se pare ca in zona Sharm el Sheikh, un grup de turisti din Rusia fusese atacat de niste rechini. Anuntul era afisat la vedere peste tot in incinta hotelului, incat nu aveai cum sa nu il bagi in seama. Si uite asa am descoperit, pentru prima oara, care este de fapt rolul piscinei la mare!  😛

Seara beduina a fost una dintre atractiile sejurului de care am fost foarte incantati. Ea a fost organizata pe plaja, intr-un loc special amenajat, unde ni s-au servit preparate traditionale locale. Din pacate, nu am prea multe fotografii de la aceasta, pentru ca pe vremea aceea nici nu banuiam ca am sa povestesc cuiva despre aceasta experienta!

Seara beduina
Seara beduina

In concluzie, daca sunteti iubitori de vara, de soare si caldura si nu aveti inca nimic programat pentru perioada Sarbatorilor, nu ar strica sa aruncati un ochi pe ofertele Last Minutes pentru Sharm el Sheikh, ca nu se stie niciodata de unde sare iepurele!  😉