Daca unii isi doresc sa vada Londra dintr-un zgarie-nori sau sa faca o poza cu varianta din ceara a lui Obama la Madame Tussauds, noi iar am iesit din tiparul vizitatorului clasic al metropolei londoneze, unul dintre obiectivele „arzatoare” de pe bucket list-ul nostru fiind sa traim experienta unui English Breakfast la el acasa (ceea ce s-a si intamplat)! 😛
Stiu ca nu am mai postat nimic pe blog de cateva luni bune si poate ca n-as fi facut-o nici acum, dar m-am gandit ca daca nu voi scrie un articol de mare anvergura, ci va voi povesti despre un moment tare drag din vacanta noastra de anul trecut de la Londra, poate ca imi va reveni pofta de scris si va voi delecta din nou cu amintiri din calatorii, care si mie imi lipsesc ATAT de mult!!!
Asa cum va povesteam si anul trecut, escapada noastra la Londra nu a fost una premeditata, ci o invitatie de a petrece acolo cateva zile la o verisoara de-a noastra pe care nu o mai vazusem de cativa ani buni. Ea a reusit sa ne fie nu numai cel mai bun ghid de care am fi putut avea parte in zona, dar si cel mai bun fotograf, care ne-a rasfatat cu instantanee la care nici nu visam vreodata! (Mii de multumiri si pe aceasta cale, S.!) 😉
Vacanta a fost una cu un program foarte diversificat. Astfel, am reusit sa vedem si sa facem lucruri atat in Londra, cat si in afara ei, fie ca a fost vorba de plimbari prin diferite orase, vizitat de muzee sau castele, croaziera pe Tamisa, asistarea la ceremonia de schimbare a garzii la Buckingham sau vizionarea unei piese de teatru! Totul a decurs cu precizia unui ceas elvetian, de nici nu ne-am dat seama ca a sosit si ultima zi de vacanta, cand aveam programata o plimbare prin una dintre cele mai pitoresti zone rurale ale Angliei: Cotswolds!
Gazda noastra a simtit unda de regret pe care o aveam in legatura cu faptul ca pe parcursul sejurului nu reusisem nici sa savuram un ceai intr-o ceremonie autentica „Five o’Clock Tea” si nici sa experimentam un autentic „English Breakfast”, asa ca s-a gandit sa ne faca o surpriza… A cautat pe TripAdvisor cel mai bun loc in care am fi putut manca un mic dejun englezesc, aflat in apropierea cartierului unde stateam si asa a descoperit „Sarah’s Cafe” (Harrow).
In momentul in care m-am hotarat sa va scriu despre aceasta experienta am tot cautat pe net atat localizarea, cat si alte informatii despre aceasta cafenea dar, spre dezamagirea mea, nu am gasit mai nimic, de parca intrase in pamant. Ajutandu-ma insa de Google Maps si punandu-mi la mare incercare memoria vizuala, mi-am dat seama ca „Sarah’s Cafe” s-a transformat in „Willow Tree Café And Harrow Hill Golf Club”. 🙁 Nu stiu cat de important va fi acest aspect pentru voi, dar m-am gandit ca e o informatie necesara in cazul in care il veti cauta. Sa revenim la subiect…
Am primit cu mare bucurie (si nerabdare) vestea ca ne vom incepe ziua cu un autentic English Breakfast si ne-am pregatit rapid pentru calatoria pe care urma sa o facem dupa micul dejun. In cateva minute am ajuns la „Sarah’s Cafe”, un local amplasat la marginea unui teren de golf. Am lasat masina in parcarea foarte generoasa a acestuia si ne-am indreptat catre terasa localului…
A fost dragoste la prima vedere! 😀 Poate o fi fost si vremea de vina (era o zi extrem de insorita!), poate linistea deplina de-acolo, bogatia de vegetatie sau verdele intens al terenului de golf… nu stiu! Cert este ca acel loc mi-a dat o stare de bine si certitudinea ca n-avea cum sa nu-mi placa ceea ce urma sa se intample acolo.
Localul era unul atipic, semanand mai mult cu o casuta din preerie decat cu o constructie specific englezeasca, dar acest lucru nu m-a deranjat absolut deloc. Ne-am indreptat pasii pe aleea din fata acestuia, oprindu-ne la una dintre masutele de lemn din curte.
Imediat o domnisoara ne-a adus si meniul, pe care noi am inceput sa-l studiem pofticiosi! 😀 In functie de preferintele personale, am incercat sa comandam variante cat mai diverse de mic dejun. Daca fiica mea cea mare a fost ferm hotarata si pornita pentru un „Full English”, eu am optat pentru Oua Benedict (imi doream de un car de ani sa vad si eu cum sunt!) si English Scones, ceilalti membri ai familiei alegandu-si alte variante de English Breakfast si Sandwich Toast.
Pana cand au fost preparate am avut timp suficient sa ne rasfatam sub razele de soare ale diminetii, dar si sa ne informam un pic asupra localului. Se pare ca „Sarah’s Cafe” este (sau cel putin era la acea vreme) o afacere de familie, care oferea cateva mancaruri simple, gatite „in casa” (home-made cooked food), preparate din ingrediente proaspete, o parte dintre ele provenite din ferma proprie. Meniul lor cuprinde atat supe, burgeri, sandwich-uri, dar si preparate traditionale cum ar fi bubble and squeak, porridge, english scones, pancakes sau prajituri si gem de casa, facute chiar de mama celei care a dat denumirea localului.
De asemenea, un alt lucru interesant pe care l-am aflat acolo a fost faptul ca, in ziua de duminica, in intervalul de timp 12:30-15:30 organizau un pranz denumit „Traditional Sunday Roast”, care avea un tarif fix si necesita o rezervare prealabila. Pentru acesta ei pregateau un bufet cu friptura de vita si pui fript, cu garnitura de ciuperci, cartofi copti, legume de sezon, Yorkshire pudding si sosuri traditionale. Ca desert, ofereau budinca cu frisca sau inghetata, ceai sau cafea.
Odata cu aparitia farfuriilor noastre s-a declansat instant si reflexul conditionat al lui Pavlov… 😛 Pai cum sa nu salivezi cand vezi frumusete de mic dejun care bucura ochiul prin colorit, mirosul prin aroma, iar gustul, ei bine, gustul a fost si el desavarsit?!? Niciodata, dar NICIODATA nu mi-a trecut prin gand ca noi vom fi atat de incantati de un banal English Breakfast si ca fiica mea cea mare va manca absolut TOT din acea farfurie imensa, inclusiv fasolea boabe, pe care acasa ea nici macar nu o gusta! 😀
Nu va mai spun ce miros si ce gust aveau minunatiile de English Scones, atunci scoase din cuptor, insotite de smantana aceea speciala pe post de unt (clotted cream) si un gem de fructe facut in casa, care aducea mai mult cu un jeleu de capsuni. Curcubeu pe cerul gurii!
Am savurat fiecare inghititura din cele doua Oua Benedict care mi-au fost aduse pe un pat de paine prajita si sunca presata, acoperite cu un strat generos de sos olandez si insotite de putina salata. Trebuie neaparat sa invat si eu sa prepar aceasta reteta!
Despre Bubble and squeak am aflat ulterior ca e un fel de mancare specific mic dejunurilor englezesti, foarte consistent, care se prepara ca o omleta din cartofi fierti, ceapa/usturoi, carnati/ carne sau vegetale.
Surprinzator, dar la ei si cafeaua a fost foarte buna, chiar daca nu era un local cu specific italienesc. 😉 Ceaiul englezesc cu lapte si fresh-ul de portocale au fost cele care au copletat armonios acest mic dejun.
Ce-as putea sa mai adaug? Poate doar faptul ca nu ne mai dadeam plecati de acolo, desi aveam drum lung de facut prin Cotswolds! 😀 Am incercat sa profitam cat mai mult de vremea frumoasa de afara, de compania extrem de placuta in care ne aflam si de micul dejun tihnit si delicios de care tocmai avusesem parte.
Nu voi afirma niciodata ca „English Breakfast”-ul este cel mai minunat mic dejun de pe pamant, pentru ca as fi nedreapta vis-a-vis de experientele noastre culinare din alte tari europene! Insa ceea ce am trait noi in acea dimineata a fost exact ca o poveste si mult peste asteptari. De aceea, daca imi permiteti un sfat, incercati fara teama gastronomia locala a tarilor pe care le vizitati, fara idei preconcepute, pentru ca s-ar putea sa aveti surprize extrem de placute exact de acolo de unde va asteptati mai putin! 🙂
Enjoy your meal!
Scrie un comentariu