Lungul drum spre inima Barcelonei

Surpriza celei de-a treia vizite in faimoasa metropola catalana, a fost atat de coplesitoare pentru mine incat, la inceput, nici nu am putut sa ma bucur asa cum trebuie de ea! Obisnuita ca eu sa fiu cea face daruri, am ramas uimita cand mi-am vazut sotul tinand in mana doua bilete de avion, cu destinatia Barcelona! Era Valentine’s Day si se gandise ca primul nostru city break in doi, sa fie intr-un oras pe care-l cunoastem cat de cat si pe care ne-ar face o deosebita placere sa-l revedem.

Au urmat lungi cautari de posibilitati de cazare, de pregatiri in detaliu a desfasurarii celor doua zile intregi pe care urma sa le aveam la dispozitie si zeci de accesari ale “AccuWeather”-ului salvat pe telefonul mobil, care se schimba zilnic si care nu mi-a dat certitudinea unor zile insorite si calduroase pana in ultima zi dinaintea plecarii.
Iata-ne si in dimineata zilei celei mari!

Inca de la check-in am fost anuntati ca avionul companiei Tarom va sosi cu intarziere de o ora… Ora care, pana la urma “s-a lungit” la aproape “doua”!!! Degeaba s-a scuzat comandantul aeronavei, promitandu-ne ca va incerca sa mai recupereze din timp, ca mai mult de 2h45min n-a putut sa “scoata”! Ca sa nu mai pomenesc si de atentionarea „subtila” ca vom avea parte de “light turbulences” pe tot parcursul drumului, suficienta cat sa-mi dea mari emotii si dureri de cap! Iar daca imi voi aminti si de vanturile puternice din Barcelona, care ne-au leganat in toate directiile si au pus sub semnul intrebarii aterizarea avionului in conditii de siguranta pe pista de zbor (si nu in buruienile din imprejurimi!!!), cred ca data “aviatoare” am sa plec spre Barcelona cu trenul…

Dupa inca o juma’ de ora de asteptat bagajele, rabdarea noastra ajunsese la limita… Am pornit in cautarea ghiseului turistic, in vederea ridicarii BCN Card-urilor rezervate inca de acasa. Din pacate, in prima faza am nimerit doar biroul de informatii al aeroportului, a carui functionara stia engleza cum stiu eu limba turca! Mai mult prin semne ne-a aratat directia in care trebuia sa o luam spre iesirea catre autobuzul de transfer. Am mai dat un ocol incintei, am gasit ghiseul turistic (care era chiar in partea dreapta a iesirii de la bagaje), am aratat print-urile cu confirmarea platii celor doua BCN Card-uri, care ne-au fost inmanate rapid, insotite de ghidurile turistice aferente, de nu ne venea sa credem ca totusi plata on-line nu a fost o mare “teapa”!

Cu greu am gasit iesirea corecta spre zona de transfer (prababil o fi fost si oboseala de vina, dar si “indicatiile pretioase” primite de la informatii), iar apoi ne-am mai invartit si dupa bus-ul de transfer (ca erau vreo 3-4 diferite parcate acolo, iar al nostru in plan indepartat). Ca sa nu mai pierdeti si voi timp pretios, am pozat (la plecare) si iesirea din aeroport si busul corespunzatoare:

Shuttle bus-ul a parasit terminalul T1 la ora 13:30, iar trenul pleca de la terminalul T2 la 13:35, deci nu mai aveam cum sa-l “prindem”.

Si in T2 am avut cateva ezitari, pt ca pe indicatoarele spre statia RENFE eram directionati cu o sageata cu varful indreptat in jos, asa ca eu cautam niste scari rulante care sa ne duca undeva la subsol si nu in sus (la etaj) cum erau ele dispuse de fapt…

Ma rog, am trecut si de balbaiala asta, am ajuns in statia de tren, am mai asteptat pana la 14:05, ajungand in inima Barcelonei (Passeig de Gracia) cu 25 minute mai tarziu. Noi trebuia sa luam metroul de la linia L4, asa ca transferul s-a facut pe la suprafata, iar de la gura de metrou din fata Casei Battlo a mai trebuit sa mergem inca pe atat si printr-un pasaj subteran.

Si uite asa, am reusit sa ajungem in camera de la hotel la aprope 2 ore de la aterizare… Greu, dom’le, greu!
Dar si ceea ce avea sa urmeze a meritat tot efortul si ne-a facut sa uitam de micile ezitari descrise mai sus…