5 ore in Parcul de Aventura Comana

Doar 5 ore am avut la dispozitie pentru putina relaxare de week-end in Parcul de Aventura Comana, timp suficient insa pentru a ne da seama ca acolo puteai sa stai, fara sa te plictisesti, nu o zi intreaga, ci chiar o mini-vacanta, in cazul in care esti in cautare de liniste, activitati in aer liber si comuniune cu natura.

Cu cateva saptamani in urma a fost ziua de nastere a mezinei noastre… 😛
Din pacate, cei nascuti in mijlocul verii, nu prea se pot bucura de prezenta si atentia prietenilor, dat fiind faptul ca este perioada concediilor si mai toata lumea este plecata din localitate.

Ca o mamica grijulie (si modesta 😛 ) ce sunt, am incercat in fiecare an sa nu o fac pe micuta sa simta prea tare acest mic „impediment”, ci sa gasesc o varianta inedita de a o sarbatori. Daca anul trecut am fost cu familia la Divertiland (parcul acvatic de distractie de la marginea Bucurestiului), anul acesta am ajuns intr-un loc care era de multa vreme pe lista dorintelor mele: Parcul de Aventura Comana.

Amplasat la o aruncatura de bat distanta de Bucuresti (vezi adresa, coordonatele GPS si alte detalii tehnice aici – pagina oficiala a parcului), Rezervatia Naturala de la Comana este un punct de atractie pentru toti iubitorii de miscare, natura si agrement.

Dupa ce am traversat Neajlovul si am intrat in Comana, in centrul localitatii am vazut indicatorul (la dreapta) catre parc. Drumul se termina cu o parcare gratuita, destul de incapatoare (zic eu). In cazul in care o veti gasi aproape plina, exista un paznic acolo care va va directiona catre parcarea din incinta parcului.

Noi am ajuns acolo precum un caine surd la vanatoare… 😀
Am plecat mai mult pe fuga, uitand GPS-ul acasa, nu stiam nici cum sa ajungem, nici pe unde e situat parcul, nici componenta lui sau ce ar trebui sa facem pe acolo. Norocul nostru ca totul e foarte bine semnalizat, iar la intrare in parc am fost intampinati de un ditamai panoul care ne-a lamurit cum stau lucrurile.

„Buuuunnn…” ne-am zis, „atunci hai sa facem mai intai o plimbare (de recunoastere) prin imprejurimi!” 🙂

Prima oara am dat cu ochii de biroul de inchirieri echipamente pentru agrement, apoi de trasee, locul de joaca pentru cei mici, caii folositi pentru plimbarile din zona samd.

Ne-am continuat plimbarea pe marginea lacului, trecand pe langa Taverna Marelui Paharnic, Restaurantul Casa Comana si ajungand in fata terasei „La Gradina”. Cred ca este impropriu sa ii zic „terasa”, pentru ca este mai mult un loc de relaxare atipic, unde poti citi o carte, face plaja, manca o prajitura de casa sau o inghetata buna si bea sucuri naturale (socata, de exemplu) sau o bere rece.

Urmeaza apoi gradina plina cu plante aromatice (Rozmarinul fiind „fruncea”), plante ornamentale si o mica livada.

Fetele mele isi luasera rolele si trotineta si am fost placut impresionata de faptul ca aleile erau chiar bune pentru folosirea lor.

A sosit si randul Podului Dorintelor de peste Lacul Comana… In ciuda faptului ca afara era destul de innorat, el aducea pata culoare din parc, fiind puntea de legatura dintre partea mai agitata a parcului (cea cu traseele de aventura) si cea linistita, din zona gradinilor. De o parte si de alta a sa, de gratarul de sub balustrade erau prinse sute de lacate. Se spune ca daca iti pui o dorinta, iti scrii numele pe lacat, dupa care il agati de pod si arunci cheia in lac, aceasta ti se va indeplini.

Pentru ca tot era trecut de orele pranzului, ne-am gandit ca ar fi cazul sa mancam totusi ceva inainte de inchirierea echipamentelor de agrement. Am ales Taverna Marelui Paharnic, restaurantul cu specific grecesc.

Amplasat pe marginea lacului, intr-un cadru natural deosebit, nu are cum sa nu te atraga cu pitorescul lui. Mari amatori de preparate grecesti, am comandat niste antreuri si fructe de mare, in speranta de a ne mai ostoi putin dorul de Grecia. Am avut norocul sa fim serviti destul de repede, iar preparatele sa fie foarte gustoase.

Din pacate, nesimtirea vecinilor de masa, care nu pot incepe vreun fel de mancare fara a fuma doua-trei tigari, indiferent de cati copii ar fi prin preajma, a stirbit din farmecul locului si ne-a facut sa ne dorim sa ne terminam cat mai repede dejunul. Daca mai punem la socoteala si preturile destul de piperate, nu pot sa spun decat ca voi recomanda acest restaurant DOAR acelora care au o pofta ffff mare de preparate grecesti si care-si doresc sa si-o satisfaca, pentru a se simti mai aproape de Grecia.

O varianta corecta de masa, in Parcul Natural de la Comana ar fi picnicul, intr-una din poienitele de pe langa Delta Neajlovului. O patura cadrilata, un cos cu merinde si o limonada rece-rece cred ca ar da un farmec aparte iesirii la iarba verde.

EXCLUS gratarul (acela poate fi facut acasa)!!! 🙁
Haideti sa nu-i intoxicam pe cei care au venit acolo pentru aer curat.

Activitatile de recreere din parcul natural Comana pot fi multiple: de la plimbari cu bicicleta pana in delta, cu caiacul sau barca pe raul Neajlov si pana la echitatie, tir cu arcul sau escalada.

Punctul de atractie principal il reprezinta, fara indoiala, Parcul de Aventura. Este un loc de joaca pentru toti cei care au peste 4 ani si carora le place putina adrenalina. Eu m-am exclus din start de la aceasta activitate (la ce frica de inaltime am, ma mir ca am avut curajul sa trec pe acolo 😀 ), insa mezina noastra (sarbatorita zilei) isi dorea de fooooarte multa vreme sa se dea cu tiroliana.

Zis si facut, ne-am indreptat catre biroul de inchiriere echipamente unde, contra sumei de 50 de ron/persoana am inchiriat tot echipamentul necesar, care putea fi folosit in parc timp de 3h. Tot de acolo am inchiriat si doua biciclete (pentru sot si d-ra noastra cea mare), contra sumei de 15 ron/h.

Toata lumea era multumita: mezina ca si-a vazut visul cu ochii, sotul si fiica cea mare pentru ca au facut putina miscare in aer curat, iar eu ca ii vedeam pe ei fericiti!!!

Fiind prima oara cand ne aflam intr-un astfel de parc de distractii, am preferat sa testam mai intai traseele cele mai usoare (pentru „pitici”).

Incet-incet, mezina noastra a prins curaj si s-a aventurat direct la tiroliana mijlocie!!! Am insistat EXTREM de tare sa invete si sa respecte INTOTDEAUNA regulile de prindere/desprindere a carabinierelor de (pe) cabluri!

Nu am mai vazut de multa vreme un copil atat de fericit!!! 🙂
Alerga nerabdatoare de la un traseu la altul, iar dupa descoperirea tirolienei mijlocii (asa cum am denumit-o eu), n-a mai fost chip sa plecam de acolo mai bine de o ora. Ii transpirase parul pe sub casca de protectie, dar mezina mea tot nu se dadea batuta!

Spre sfarsitul perioadei de inchiriere a echipamentului, motata si-a adus aminte de tiroliana mare, cea care traverseaza lacul. Degeaba o tot intrebam eu daca e obosita sau daca isi doreste intr-adevar sa se dea pe ea (in speranta ca va renunta la idee), pentru ca se indrepta voiniceste catre copacul de unde aveau loc lansarile.

Priveam neputincioasa de la baza lui si ma rugam ca totul sa fie bine.

Prima lansare!

I-am facut o fotografie in primele secunde si cand am vazut-o ca se cam schimbase la fata, mi s-au inmuiat picioarele. M-am lasat incetisor in iarba, iar cand pe la jumatatea traseului si-a mai desprins si-o o mana de pe cabluri, ca sa ii trimita bezele lui taica-sau, care o filma de pe pod, am simtit ca mi se taie filmul!
Ea a fost o curajoasa, in timp ce eu am picat testul cu brio!!! 😀 😛

Fericita si victorioasa, domnisoara mea cea mica a profitat de toate cele trei treceri peste lac la care avea dreptul, dupa care ne-am indreptat cu totii multumiti spre casa, privind cam cu teama traseul cel mai greu de efectuat (cel negru).

Desi petrecusem in parc numai 5 ore, am plecat de acolo cu gandul de a ne reintoarce cat de curand, pregatiti de picnic si insotiti de prieteni.

Parcul Natural si cel de Aventura de la Comana reprezinta o modalitate perfecta de petrecere a week-end ului! Incercati-l si va veti convinge ca am dreptate! 😉