Cand era aproape gata – gata sa treaca anul fara a apuca sa respiram aer de munte pe plaiurile mioritice, hop si noi cu ideea de a evada intr-un loc in care sa ne putem relaxa si incarca bateriile, de data asta alegand sa ne petrecem un frumos weekend in satul Sirnea, din comuna Fundata. 😀

Alegerea cazarii

De la o vreme incoace, se pare ca cele mai reusite weekend-uri ale noastre incep sa fie cele „aranjate” de pe o zi pe alta, fara a sta prea mult pe ganduri, fiind mai degraba rezultatul unor decizii de ultim moment. 😛

Cu dor de duca…

Nici de data asta nu am facut vreo exceptie… Coplesiti de oboseala, stresul si problemele din ultimul timp, chiar am simtit nevoia unei evadari departe de nebunia cotidiana si, cu 2-3 zile inainte de weekend, am cautat pe booking o cazare frumoasa, intr-un varf de munte, in zona Brasov – Moieciu – Fundata. Nici acum nu stiu cum am dat peste Pensiunea Soarelui din Sirnea, cu atat mai mult cu cat, spre rusinea mea, nici nu auzisem de aceasta localitate pana in acel moment. Cert este ca am fost impresionata de view-ul de care avea parte locatia, cu vedere atat la Muntii Piatra Craiului, cat si la Muntii Bucegi, dar si de review-urile foarte bune pe care clientii sai le-au scris pe TripAdvisor (cat de curand, sper sa reusesc sa va povestesc si eu cate ceva despre ea). Punand la socoteala si faptul ca unitatea dispune de un restaurant propriu, in care sunt gatite bucate care de care mai gustoase, clar trasesem lozul castigator! 😉

Pensiunea Soarelui (Sirnea-Fundata)

Traseul pana in Sirnea (Fundata)

Plecand din centrul Bucurestiului (zona Piata Unirii) intr-o zi de vineri, putin dupa ora 10, traficul nu era inca asa de aglomerat, asa ca aplicatia Waze ne-a indrumat sa o luam pe cel mai scurt traseu, atat dpdv al numarului de km, cat si al duratei: DN1 – Ploiesti – Sinaia – Predeal – Rasnov – Fundata (aprox. 188 km/ 3h17min). Totul a decurs ok, fara intarzieri, fiind un pic surprinsi sa observam ca, pe drumul de acces de la DN73 si pana in centrul satului Sirnea, fusese imprastiat deja material antiderapant. 😛

Drum pregatit pentru conditii de iarna

Acomodarea la Pensiunea Soarelui

Desi vremea se anuntase a fi destul de capricioasa si tot drumul am avut parte de cer intunecat, la destinatie am fost intampinati cu caldura nu numai de gazde, ci si de un soare care ne zambea „cu dinti” de dupa perdeaua de nori.

Vedere de pe terasa

Recunosc, sincer, ca m-am bucurat tare mult crezand ca toate prognozele meteo pe care le consultasem pana in acel moment au dat gres! 😀 Din pacate insa, bucuria noastra a fost de scurta durata pentru ca, in timp ce ne savuram dejunul la pensiune, a inceput sa ploua marunt si s-a lasat o ceata deasa, de nu mai vedeam la 10m in fata.

Ce-am facut in astfel de conditii? Ce fac (aproape) toti „pensionarii” ca noi 😛 dupa ora 16:00: am intrat in camere si am profitat la maxim de linistea si caldura locului in care eram cazati, odihnindu-ne pana a doua zi.

Dimineata ne-a intampinat cu o mare surpriza: ploaia se oprise, ceata disparuse, iar cerul, desi mai avea cativa nori pe ici pe colo, era de un albastru infinit, tocmai bun de imortalizat in fotografii!

Morning view

Dupa atata odihna, era si normal sa coboram ceva mai devreme la micul dejun, dupa care ne-am echipat de plimbare (in conditii de iarna) si am plecat sa hoinarim prin sat.

Hoinareala prin Sirnea

Relaxare, relaxare, dar nici chiar asa! 😛
Nu cred c-o sa apuc vreodata ziua in care sa ma duc undeva sa lenevesc, uitand de mine, cu o ceasca de cafea stransa bine in causul palmelor… Pai, unde s-a mai pomenit sa plec la drum fara a ma informa macar un pic in legatura cu activitatile pe care le-as putea face la destinatie? Si, uite asa, am aflat (cu uimire!) ca Sirnea nu e chiar un loc uitat de lume, din apropierea poalelor Masivului Piatra Craiului, ci un sat declarat ca fiind turistic inca din anul 1968.

Casa traditionala parasita

Localitatea Sirnea incearca sa isi atraga turistii nu numai prin peisajele pitoresti, ospitalitatea si mancarea traditionala, ci si prin cateva atractii turistice, in stransa legatura cu traditiile locale. Noi am preferat sa facem o plimbare de aproximativ 7 km in jurul ei, denumita sugestiv de catre cei de la CEM (Centrul de Ecologie Montana) Hoinareala prin Sirnea, un traseu bine delimitat (numerotat cu T1) despre care am sa va povestesc mai pe larg intr-un articol viitor, ca prea a fost o experienta frumoasa ca sa nu o impartasesc si cu voi. 😉

Cainii ciobanesti – prietenii nostri din Sirnea

La intoarcerea noastra din plimbare, ne-am incalzit cu totii cu cate un ceai fierbinte, dupa care ne-am pregatit sa plecam la Brasov.

Festin culinar „La ceaun” in Brasov

Ideea cu plimbarea pana la Brasov a pornit de la faptul ca era musai sa ajungem acolo pentru a cumpara un tort, cu care intentionam sa ii facem o surpriza prietenului nostru, a carui zi de nastere urma sa o sarbatorim.

Toate bune si frumoase, doar ca pana acolo am facut mai bine de o ora, desi nu am avut de parcurs mai mult de 45 km. Drumul national DN73 s-a deteriorat foarte tare, aratand ca dupa bombardament asa ca, din loc in loc, circulatia era intrerupta de zone cu lucrari, la care se astepta la semafor. Aviz celor interesati!

Brasovul este orasul meu preferat!

Brasovul imbracat in haine de toamna

Inca nu am vazut Clujul, dar cred ca niciun alt oras din Romania nu va trezi in mine atatea emotii si senzatii de bine pe care le simt de fiecare data cand ajung in Brasov! E adevarat, am gasit ceva mai greu locuri de parcare pentru doua masini pe langa Parcul Central „Nicolae Titulescu”, insa bucuria revederii cu orasul meu de suflet a fost de nedescris. Si cum ora pranzului trecuse de ceva timp, iar nou ni se cam facuse foame, am cautat putin pe net un loc cu mancare traditionala si uite asa am ajuns la Restaurantul „La Ceaun”.

La Ceaun!

Din cele doua locatii ale sale, nu am gasit locuri disponibile decat la cel din Piata Sfatului, care tocmai isi amenaja terasa pentru primirea clientilor. Era cam frig afara si un soare care se pregatea sa se ascunda dupa Biserica Neagra, dar atat salivasem citindu-le meniul, incat nu am renuntat la o masa copioasa pe masura poftei noastre. 😛

Cheers!

Ceea ce a urmat e usor de inchipuit! Am avut parte de un adevart festin culinar, pornind de la platoul cu antreuri traditionale, continuand cu borsul de bureti si placintele cu pui, vita sau ciuperci si terminand cu mult asteptatii papanasi (la propriu!!! 😀 ). Si zic asta, pentru ca am stat la masa mai bine de 2h, timp in care am simtit cum treptat-treptat ne ia frigul, d-abia asteptam sa ne aduca nota de plata ca s-o luam la picior spre masini, pentru a ne incalzi. 😛

Potol… La Ceaun 🙂

Cu toate astea, va recomand cu mare drag sa treceti macar o data pragul Restaurantului „La Ceaun”, unde veti avea parte de o experienta inedita incercand preparatele lor traditionale care sunt, intradevar, delicioase!!! 😉

Alte atractii turistice in zona

Cei care intentioneaza sa isi petreaca in Sirnea un sejur mai mare de-un weekend si au la dispozitie un autoturism propriu, e bine sa stie ca nu vor avea motive sa se plictiseasca. Zona e foarte ofertanta in atractii turistice naturale, dintre care voi aminti doar cateva:

  • Cheile Gradistei
  • Cascada „La Chisatoare”
  • Cheile Moieciului
  • Pestera cu lilieci (satul Pestera)
  • Parcul National „Piatra Craiului”
  • Prapastiile Zarnestiului
  • Cheile si Pestera Dambovicioarei
Romania pitoreasca

Final de weekend

Cu gandul acasa, unde stiam ca ne asteapta foarte multa treaba (pe noi, adultii) si o gramada de teme (pe copii), ne-am trezit dis de dimineata si ne-am facut bagajele, dupa care le-am asezat in masina, am mancat micul dejun si am plecat spre Bucuresti. Ziua se anunta a fi una fff frumoasa, cu multa caldura si cer senin, asa ca cei care au hotarat sa plece mai tarziu de la munte cred ca au profitat din plin de ea. 😛

Rasarit de duminica

De data asta, aplicatia Waze ne-a directionat pe varianta Sirnea – Rucar – Campulung – A1 – Bucuresti, un traseu destul de linistit pana la autostrada, cand drumul s-a mai aglomerat un pic.

Lungul drum care casa…

Cam asta a fost weekendul nostru de relaxare la Sirnea (Fundata): nici n-a inceput bine, ca s-a si terminat! 😀 Chiar daca totul s-a desfasurat atat de repede, am incercat sa profitam la maxim de fiecare clipa petrecuta acolo, alaturi de copii si prieteni dragi.

Despre Pensiunea Soarelui si Hoinareala prin Sirnea sper eu sa va povestesc cat de curand! 😉