Traversand Chianti pentru a cina in Volpaia, dupa 8 ani

Unul dintre cele mai emotionante momente din vacanta noastra din Italia din urma cu 4 saptamani a fost atunci cand, din dorinta retrairii primului noastru contact cu Toscana, am traversat Chianti pentru a cina in Volpaia, dupa 8 ani.

Asa cum v-am mai amintit si in primul articol dedicat acestui sejur, alegerea Toscanei ca destinatie de vacanta, chiar daca a fost facuta in al 12-lea ceas, a fost extrem de simpla si rapida. 😉 Inca din anul 2014, cand am vizitat-o pentru prima oara, ne-am facut promisiunea de a ne reintoarce candva acolo si cu fetele noastre. Si cum vizita in micuta localitate Volpaia, despre care v-am povestit aici, a fost una dintre cele mai frumoase amintiri, nu avea cum sa lipseasca de pe lista dorintelor din aceasta vacanta.

Dupa o prima zi incantatoare petrecuta in Florenta, cand am reusit performanta sa nu vizitam niciun obiectiv turistic, ci doar sa ratacim pe stradutele pline de farmec ale orasului, ne-am hotarat sa ne retragem la hotel, cu cateva ore bune inainte de asfintitul soarelui. Avusesem grija sa fac o rezervare telefonica la Ristorante „La Bottega” din Volpaia, nu de alta, dar ar fi fost si pacat sa facem atata drum pana acolo si sa ne trezim cu vreo surpriza neplacuta. 😛

Ajunsi la hotel, dupa ce ne-am odihnit un pic si ne-am schimbat tinutele de vara cu unele potrivite pentru o seara racoroasa, am facut cateva simulari de traseu cu aplicatia Waze, pentru destinatia Volpaia. Si, pentru ca-mi doream tare mult sa revedem dealurile incarcate cu vita de vie din Chianti, am ales varianta mai pitoreasca a acestuia, respectiv Florenta – Impruneta – Greve in Chianti – Radda in Chianti – Volpaia.

Am plecat din Florenta in jurul orei 18:00. Nici nu am iesit bine din oras, ca dorinta noastra de a ne desfata ochii cu intinderi nesfarsite de verde crud ne-a si fost indeplinita. 😀 Din loc in loc, incetineam viteza masinii sau chiar ne opream pentru a face cateva fotografii. Nu aveai cum sa treci indiferent pe langa atata frumusete…

Traversand Chianti spre Volpaia am realizat cat de diferita si plina de viata este Toscana rurala primavara, in comparatie cu luna septembrie, cand am vazut-o noi prima oara.

Ca fapt divers, am sa va mai povestesc o intamplare… Fiind prima noastra zi in Florenta aveam un mare stres ca nu cumparasem nici pana la acea ora apa plata pentru in camera (mai aveam inca 4 zile de stat acolo). Pe drumul spre Volpaia ne-am tot uitat prin toate localitatile prin care treceam de vreo benzinarie sau magazin alimentar, de unde ne-am fi putut cumpara apa mult ravnita. Ei bine, puteai sa mori de sete sau de foame linistit, pentru ca nu gaseai pe nicaieri asa ceva. Eu chiar m-am intrebat: oare cei care locuiesc acolo de unde se aprovizioneaza cu cele necesare traiului de zi cu zi?!? A trebuit sa ajungem intr-un orasel ceva mai mare, Greve in Chianti, unde am gasit (in sfarsit!) un magazin alimentar. Doua baxuri de apa am luat de acolo (am zis sa ne ajunga 😛 ) din care, bineinteles, ca tot ne-au ramas vreo 2 pet-uri pline dupa incheierea sejurului. :))))))

Cu cat ne apropiam de Volpaia, emotia noastra crestea si mai tare… Ne intrebam daca vom mai nimeri locul cu multi chiparosi care ne placuse atat de mult data trecuta, daca va mai fi cineva la plimbare prin localitate, daca ne vom mai aminti unde am parcat prima oara samd. Copilarii! 🙂

Totul era la locul lui, ca si cum timpul scurs de la ultima noastra vizita nu ar fi contat!

Dupa ce ne-am lasat masina in parcarea restaurantului „La Bottega”, am plecat in explorarea satului. L-am regasit aproape pustiu si plin de culoare, florile de sezon infrumusetandu-i strazile la tot pasul.

Linistea Volpaiei era tulburata din cand in cand doar de ciripit de pasarele sau cate un latrat de caine. Iar faptul ca soarele se apropia de asfintit facea ca lumina trandafirie in care se scalda satul sa ii potenteze frumusetea.

Desi rezervarea la Ristorante „La Bottega” era pentru ora 19:30, iar localitatea nu are mai mult de 25-30 de cladiri, noi am tras de timp cat am putut, in plimbarea noastra prin sat descoperind tot felul de colturi pitoresti.

Cand am intrat pe terasa restaurantului, am fost intampinati chiar de patron. Eu nu am putut rezista tentatiei de incepe sa fac fotografii de acolo, iar cand am fost intrebati daca am venit doar pentru poze, i-am spus cu mandrie ca nu, ba chiar ca avem rezervare pentru cina.

La inceput, eu am crezut ca vom fi singuri in restaurant, pentru ca nu prea vazusem turisti in sat. Se pare insa ca m-am inselat deoarece, in nici jumatate de ora s-a umplut tot localul, de am inceput sa ma felicit singura ca am facut rezervarea dinainte si nu am venit acolo la noroc. 😉

Spre surpriza mea, meniul nu era cu mult schimbat fata de cel de acum 8 ani…

Desi initial am intentionat sa imi iau acelasi fel de mancare comandat si atunci (Tagliatelle con tartufo), am recomandat acest fel de mancare fiicei mele cea mare si sotului, cea mica preferand Tagliata di Chianina su letto di rucola (friptura de vita feliata, asezonata cu salata de rucola), iar eu am optat pentru Ravioli fatti in casa spinaci e ricotta con burro e salvia.

Si la desert dorintele au fost impartite: Tiramisu, Panna Cotta si Torta della Gina.

Pana ne-au sosit felurile principale de mancare, eu am iesit pe terasa restaurantului „insotita” de un pahar de vin. Dupa cateva instantanee surprinse acolo, am intrat intr-un dialog cu patronul localului, care a pornit de la „talentul” nostru de fotografi amatori si s-a incheiat cu razboiul din Ucraina (mai, mai sa mi se raceasca mancarea pana m-am reintors eu la masa 😀 ). Probabil ca ati sesizat din povestire ca, de data aceasta, cina s-a servit in interiorul restaurantului, deoarece afara se lasa cam rece odata cu apropierea serii.

Desi ne-ar fi placut sa mai stam acolo, la un moment dat a trebuit sa parasim Volpaia, nu inainte de a mai face cateva fotografii. Apusul de soare peste dealurile pline de vita de vie este absolut superb!

As mai dori sa fac cateva precizari… Cand ma documentam pentru acest articol am descoperit ca in Volpaia pot fi gasite si cateva locuri de cazare, mai ales pentru cei care isi doresc liniste si relaxare totala, departe de orasele zgomotoase. Mi-a atras atentia si o brutarie, de unde iti poti procura cate ceva de mancare pentru o masa rapida (paine, mezeluri, pizza, supa etc), precum si cateva locuri unde se pot face degustari de vinuri.

Chiar daca (probabil) nu veti gasi Volpaia in niciunul din ghidurile de calatorie existente pe piata (noi am aflat de acest loc de la gazda noastra de acum 8 ani), eu va recomand din tot sufletul sa ii acordati o sansa!

Este adevarat, acest lucru ar putea fi posibil doar in cazul celor care au la dispozitie un autoturism, dar sa fiti convinsi ca, la capatul unui drum de aprox. 1h distanta de Florenta, va asteapta un decor idilic, tipic Toscanei rurale, in care veti putea petrece momente de neuitat. Iar daca eu inca nu am reusit sa va conving de acest lucru, atunci mergeti acolo si convingeti-va singuri pentru ca, mai mult ca sigur, nu veti avea ce regreta!

Enjoy your trip!