Sa fie oare numele vreunui conte? Sau al unei echipe de fotbal? Un personaj din desene animate, cumva? 😛
Ei bine, NU, si recunosc cu toata sinceritatea ca nici eu nu auzisem expresia aceasta pana sa ajung in Toscana…
Pecorino este un must-try pentru oricine ajunge in zona Crete Senesi, provincia Siena, fiind una dintre cele mai cunoscute familii de branzeturi din Italia. Si unde altundeva sa faci cunostinta cu ea, daca nu in Pienza, locul in care se produce cea mai buna branza de acest fel?
Toscana intr-o zi!
Stiu, pare imposibil, dar nu irealizabil, iar asta v-o spune cineva care avea in plan de multa vreme acest lucru si care a reusit sa isi vada visul cu ochii, intr-o zi insorita de toamna. 🙂
Si cum toate circuitele au un inceput, al nostru s-a numit MONTEPULCIANO!
Dupa prima seara a City Break-ului nostru din Barcelona, in care am facut o plimbare prin Port Olimpic si Barri Gotic, a urmat o zi plina!
Imi stabilisem inca de acasa o intreaga lista de must-see-uri, care de care mai interesante: Castelul Montjuic, Gradina Botanica, Stadionul si Muzeul Olimpic, Fundatia Joan Miro, Cerveceria Catalana, MNAC-ul, Poble Espanyol, Fantana Magica si Arena Mall. Dar cum nu intotdeauna ceea ce am avem pe hartie e musai sa se intample si in realitate, a trebuit sa ne adaptam din mers la unele schimbari intervenite pe parcurs! 😛
O experienta de calatorie de neuitat, intr-una dintre cele mai frumoase regiuni pe care le-am vazut vreodata, a fost cea din TOSCANA!
Era pe lista dorintelor noastre de foarte mult timp, insa abia anul trecut, in septembrie, am reusit sa ajungem acolo…
Pentru noi, Sarbatorile de iarna inseamna ACASA! Ele incep cu luminitele intinse pe la geamuri, terasa si in curte, continua cu impodobirea bradului si prepararea de mancaruri traditionale in Ajunul Craciunului si se incheie cu bucuria darurilor primite de la Mosu’ si relaxarea din zilele care urmeaza!
An de an aceeasi poveste, neindraznind sa plecam vreodata de acasa in aceasta perioada, de parca ne-ar fi teama sa nu care cumva sa nu ne gaseasca Mosu’ si sa ramana copiii fara daruri… 😛
Ei bine, anul asta s-a intamplat minunea: am petrecut Sarbatorile nu la 6o km, nici la 150 km, ci la… 3.350 km distanta de casa, tocmai in Laponia!