Craciun in Laponia – o poveste care a inceput cam asa…

Pentru noi, Sarbatorile de iarna inseamna ACASA! Ele incep cu luminitele intinse pe la geamuri, terasa si in curte, continua cu impodobirea bradului si prepararea de mancaruri traditionale in Ajunul Craciunului si se incheie cu bucuria darurilor primite de la Mosu’ si relaxarea din zilele care urmeaza!

An de an aceeasi poveste, neindraznind sa plecam vreodata de acasa in aceasta perioada, de parca ne-ar fi teama sa nu care cumva sa nu ne gaseasca Mosu’ si sa ramana copiii fara daruri…  😛

Ei bine, anul asta s-a intamplat minunea: am petrecut Sarbatorile nu la 6o km, nici la 150 km, ci la… 3.350 km distanta de casa, tocmai in Laponia!

A fost o idee nebuneasca de-a sotului, aparuta din senin: „ce-ar fi sa mergem cu copiii in vacanta in Tara lui Mos Craciun?”
Eu, ca nevasta: „hai sa ne mai gandim… cum sa plecam de acasa tocmai de Sarbatori? e prea scump pentru noi, ai innebunit de tot???” 😛

Acum… ce sa zic? Recunosc ca si pe mine m-a incantat ideea, mai ales ca gasisem o oferta buna la agentia de turism care are exclusivitate pentru aceasta destinatie, constand in cazare+masa gratuite pentru copiii mai mici de 7 ani (asa ca n-am vrut sa pierdem „ultimul tren” 😉 ).
Zis si facut…
A urmat o perioada de tatonari si de schimb de mailuri cu reprezentantii agentiei, prin care am incercat sa aflu cat mai multe detalii legate de sejur. Intr-un articol viitor am sa povestesc mai pe larg despre toate acestea…

Am tinut totul SECRET!
Fetele noastre nu au stiut absolut nimic pana in momentul in care ne-am asezat la coada la check-in in aeroport. Cu o zi inainte, cand am pregatit bagajele si am pus salopetele de schi in ele, le-am spus ca vom pleca la munte, iar ele au crezut ca mergem in Austria. 😛

In momentul in care au vazut afisul cu Mos Craciun, care le astepta in Laponia, au facut ochii mari si au inceput „sa chitaie” de fericire, cea mare uitand de teama pe care si ea o are vi-a-vis de zborul cu avionul!

Desi noi tot faceam glume pe seama lor, spunandu-le ca nu mergem departe, ci numai pana la Chitila (Kittilä – fiind denumirea aeroportului unde urma sa aterizam in Finlanda), ele deveneau din ce in ce mai nerabdatoare sa ajunga la destinatie.

Decolarea a avut loc putin dupa ora sapte dimineata, cand soarele tocmai rasarea peste Romania…
Imi era ciuda ca toate hublourile erau impanzite de flori de gheata, dar a fost suficient sa ne ridicam in aer, ca ele sa se dezghete instantaneu, iar noi sa admiram spectacolul naturii in toata splendoarea lui!

Spre surprinderea noastra, zborul a fost unul deosebit de placut, fara turbulente sau goluri de aer, cu decolarea si aterizarea impecabile!!! Recunosc sincer ca, de data asta, chiar m-am simtit extrem de bine, in primul rand datorita incurajarilor voastre privind depasirea fobiei mele, dar si datorita conditiilor meteo favorabile. Nici nu stiu cand au trecut cele 4h de zbor!

Mi-ar fi placut sa stiu si tarile pe care le-am survolat, dar capitanul aeronavei nu a fost deloc comunicativ. La un moment dat, l-am vazut pe copilot iesind din cabina si am simtit un impuls de a incerca sa-mi satisfac curiozitatea. Mirata si eu de curajul meu (in primul rand de a ma ridica de pe scaun 😛 ), m-am indreptat spre el si, chiar daca pana am ajuns acolo, el a reintrat in cabina, am rugat-o pe una dintre stewardese sa imi spuna si mie detalii despre traseul pe care l-am urmat. Atunci ea a telefonat capitanului, care i-a permis accesul in cabina, dupa care a iesit de acolo cu o foaie de parcurs. Mi-am aruncat privirea peste ea, facand ochii mari vazand ca am traversat si o parte din Ucraina 😀 , dupa care stewardesa mi-a spus ca imi poate lasa mie print-ul, daca il vreau.

„Vrei calule ovaz???” Normal ca l-am pastrat!!!
Si, ca o paranteza, vreau sa va spun ca zgomotul din dreptul usii de iesire din avion e cu totul altul decat cel pe care il auzi stand pe scaunul tau. Vajaie aerul acolo intr-o veselie! 😀

Dupa ce am traversat Golful Finlandei au inceput sa apara si peisajele de iarna autentica! Prindeam din ce in ce mai mult curaj sa ma uit pe hubloul avionului, ceea ce a insemnat un mare castig pentru mine!  😉

Pe masura ce ne apropiam insa de destinatia noastra s-a petrecut una dintre primele „minuni” ale experientei noastre in Laponia si anume, la distanta de nici 4 ore de la primul rasarit de soare al zilei, l-am prins si pe al doilea, de data aceasta pe cel din in nordul Finlandei!

Aterizarea a fost pusa in umbra de peisajul hibernal care ni se intindea in fata ochilor si care ne captivase pe toti. Asta insa nu ne-a impiedicat sa nu aplaudam la sfarsit un zbor de exceptie!

Am fost anuntati ca la sol sunt -18 grade Celsius. Noi venisem de la temperaturi pozitive, asa ca impactul fizic a fost destul de dur, dar va asigur eu ca toata lumea se simtea bine si era nerabdatoare sa inceapa Marea Experienta a Craciunului in Laponia!!!