Nici nu imi vine sa cred cat de repede a trecut timpul!!!
Parca mai ieri asteptam cu emotii de nestavilit ora 00:00 a zilei de 25 Noiembrie 2014, pentru a-mi face public „Jurnalul…”, un proiect de suflet, nascut din pasiunea mea pentru calatorii si dorinta de a impartasi si altora din experientele noastre.

Cred ca este pentru prima oara cand un articol ma pune in asa mare incurcatura. 😛 De cateva ore bune, stau in fata ecranului alb, incercand sa imi adun cuvintele si sa le ordonez, astfel incat sa poata ajunge la voi tot ceea ce am de gand sa va transmit.

Un an de blog!!!
Un an de blog!!!

Pentru mine, primul an de blog a insemnat 365 de zile pline de provocari! M-am trezit peste noapte ca trebuie sa am grija de inca un „copilas”, in afara celor doua fetite „din dotare” si a intelegatorului meu sot, care tot un copil e si el, chiar daca un pic mai mare. 😀

Am realizat faptul ca, daca am hotarat sa pornesc pe acest drum, nu trebuie sa fac rabat de la calitate si de la principiile mele de viata si, ceea ce a fost cel mai important, nu imi doream sa ii dezamagesc pe cei din jurul meu, care ma cunosteau deja si stiau cam ce imi poate pielea.

Am pasit cu timiditate pe cararile blogosferei, fara sa am habar cu ce „se mananca” aceasta, fiind sustinuta neconditionat de persoane care au avut o incredere oarba in mine. Unele dintre acestea nici macar nu ma cunosteau in carne si oase, iar altele m-au incurajat doar pentru ca imi apreciau din tot sufletul initiativa si determinarea (va stiti voi care sunteti aceia 😉 ). Oare voi putea vreodata sa gasesc suficiente cuvinte de multumire pentru tot sprijinul si ajutorul vostru?

In semn de multumire :)
In semn de multumire 🙂

In sfarsit, mi-am vazut visul cu ochii: faceam lucrul la care ma pricepeam cel mai bine si care-mi placea la nebunie! 😛

Insa partea cea mai frumoasa a activitatii de blogging a fost faptul ca am cunoscut OAMENI MINUNATI, cu aceleasi pasiuni ca si mine si de la care am avut foarte multe lucruri de invatat , oameni frumosi, cu „coloana vertebrala”, indragostiti de viata si de calatorii. Iar lucrul asta s-a intamplat exact in momentul in care incepusem sa-mi pierd orice speranta! Interactiunea cu ei nu a facut decat sa imi demonstreze contrariul si sa imi umple sufletul de bucurie.

Atunci cand ai un blog esti propriul tau stapan: scrii CAND vrei, CUM vrei si CAT vrei, fara sa te bata nimeni la cap. Din pacate, anul acesta nu am reusit sa public atatea articole pe cat as fi avut eu de povestit. Sunt o mama cu norma intreaga, care nu isi poate neglija nici indatoririle familiale si nici pe cele de serviciu. Iar daca as mai pune la socoteala si problemele de sanatate, care ma tot macina de ceva timp incoace, o sa incep sa ma intreb de una singura: „Oare cand ‘oi mai avea timp de scris?” 😀

Impunatorul Matterhorn
Impunatorul Matterhorn

Avantajul este ca sunt o optimista de felul meu! 🙂

Si sper din tot sufletul sa gasesc timp si pentru restante… candva. Nu am scris inca nimic despre vacantele noastre din Elvetia sau Turcia si nici despre City Break-ul petrecut pe Coasta de Azur. Despre Egipt am amintit doar in treacat si-ar mai fi multe povesti de adaugat despre experientele noastre din Venetia, Lisabona, Florenta, Laponia si Kaprun. Ce sa mai zic despre vacanta din vara aceasta, petrecuta in Parga si insula Corfu? Las’ ca le vine si lor randul, pentru ca toate au fost niste experiente de neuitat!

Cele mai cautate articole de pe blog, din cele 110 publicate pana acum, au fost despre vacantele noastre din Thassos, insula mea de suflet (peste 21.000 de vizualizari). Varful cautarilor a fost pe la jumatatea lunii iulie cand, intr-o singura zi, au avut loc peste 1300 de accesari. Traseul Bucurest – Viena a fost un alt articol de succes, cu peste 2600 de vizualizari, dintre care 600 numai in ultimele 3 zile 😛 . La fel de cautate au fost si cele un pic mai „tehnice”, referitoare la BCN Card si Povestea primei noastre inchirieri de masina in Europa, cu aprox. 1300 de vizualizari. O mare surpriza pentru mine a fost ca in „Top 20 – cele mai citite articole” sa se regaseasca si reteta mea preferata: Prajitura cu blat de bezea si crema de ness (peste 1000 de vizualizari). Nu sunt „cifre” foarte mari, dar nici de neglijat. Iar pentru mine sunt un motiv in plus sa continui sa progresez si sa fac tot posibilul ca informatiile sa ajunga la cei care au nevoie de ele!

Thassos-ul meu!
Thassos-ul meu!

Si din punct de vedere al calatoriilor a fost un an fantastic!

Cea mai frumoasa experienta, care nu cred ca va avea egal vreodata, a fost cea din Laponia. La nici doua luni distanta a urmat vacanta de la Kaprun, instalandu-se apoi o lunga perioada de pauza. In vara insa am recuperat. 😛

Am inceput luna iunie cu un City Break la Venetia, pentru ca mai apoi sa o incheiem cu o vacanta in Portugalia. La sfarsitul lui august am avut parte de un binemeritat rasfat in Grecia, incheind vara in ultimele zile ale lui septembrie, cu un week-end romantic pe malul Marii Negre, tocmai in Bulgaria. In afara de vacanta de schi si cea de la Marea Ionica, niciuna dintre escapade nu a fost planificata din timp. Toate au fost rodul unor decizii de moment, pe principiul „Ce-ar fi sa plecam la…???” Si-am trait clipa!

Venetia ne-a ramas la suflet
Venetia ne-a ramas la suflet

Regrete? Deocamdata nu, slava Domnului!
Poate doar faptul ca ziua nu are DECAT 24 de ore, dar asta-i deja alta poveste. 😀

Ce ar mai putea fi de adaugat? Bineinteles… mii de MULTUMIRI!!! 

  • In primul rand pentru increderea, sustinerea, comentariile si vorbele frumoase pe care nu incetati sa mi le transmiteti! Nici nu va inchipuiti cat de mult inseamna ele pentru mine!!!
  • Apoi pentru aprecierile voastre de pe pagina de Facebook a blogului, care a rezistat eroic si a crescut frumos, fara nici-un fel de reclama platita sau barter! Ea este inainte-mergatorul, fara de care Jurnalul Alinutei poate ca nu ar fi ajuns acolo unde este acum.
  • Si, nu in ultimul rand, ma inclin cu respect in fata rabdarii voastre cu care mi-ati asteptat unele articole sau raspunsuri la mesajele private care, uneori, au cam intarziat sa apara independent de vointa mea!

Drept pentru care imi doresc ca, in anul urmator, Dumnezeu sa ne dea tuturor multa SANATATE si PACE, fara de care existenta noastra nu ar avea nici-un sens!

Viata e o calatorie… asa ca haideti sa continuam sa descoperim impreuna LUMEA! 🙂