Doi ani de „Jurnal…”

„Trece timpul ca nebunul”… 
… este referenul unui cantec care circula pe la noi prin popor si care, fara sa vreau, imi staruie acum in minte la gandul ca Jurnalul Alinutei a implinit deja doi ani! 😛

Nu prea obisnuiesc sa ma uit in urma… Sunt convinsa insa ca cei care sunteti cititori fideli ai blogului, cunoasteti foarte bine imprejurarile in care a aparut acesta, modul in care a evoluat el, dar mai ales ce inseamna Jurnalul pentru mine, de la primul cuvant lansat in on-line si pana in prezent.

Acum totul mi se pare atat de natural si de simplu, incat incep sa zambesc gandindu-ma la emotiile din primele sale zile de viata, despre care v-am povestit cu mare drag in ziua in care Jurnalul Alinutei a implinit un an!

„Bebelusul” meu s-a facut mare! 😀
Acum este un „copilas” voinicel care, in ciuda faptului ca la prima vedere ar parea ca anul acesta a fost un pic cam neglijat, el s-a descurcat de minune si singur, dand semne de o maturitate care m-a surprins pana si pe mine.

Important este sa se stie ca „mamica” lui nu l-a abandonat!!!
S-a intamplat insa ca ea sa aiba parte de un an plin de provocari, fiind nevoita sa reduca la jumatate turatia motoarelor (asa cum ii place unui foarte bun prieten sa spuna 😉 ).

A trebuit sa ma impart intre zile intregi dedicate rezolvarii unor mai vechi probleme de sanatate si seri lungi petrecute alaturi de copii, ingropata in explicatii, teme, dictari, ba chiar si teste de evaluare nationala pentru clasa a 8-a. Chiar daca toate aceste lucruri m-au tinut o vreme departe de blog (spre care priveam cu jiind in fiecare zi 🙁 ), implicarea 1000 %  in sustinerea familiei si sporirea atentiei acordate propriei sanatati au facut din mine un OM FERICIT!!!

S-au petrecut foarte multe schimbari si in modul meu de abordare a lucrurilor… Am devenit si mai riguroasa in ceea ce priveste prezentarea informatiilor, am prins mult mai mult curaj atunci cand am abordat subiecte despre care stiam ca ‘or sa provoace valuri de controverse si am devenit foarte exigenta in alegerea si editarea fotografiilor, activitate careia ii acord minim 4 ore/ articol, timp de care, oricat de mult mi-as dori, eu nu prea dispun in ultima vreme…

Desi mai bine de 5 luni de zile am renuntat la plimbari de week-end sau plecari in city-break-uri, cel de-al doilea an de Jurnal a fost pana la urma unul destul de bogat in calatorii si surprize frumoase.

A debutat in forta la inceputul lunii decembrie, cu un minunat City Break petrecut la Viena! A fost locul unde ne-am intors in copilarie, bucurandu-ne ca niste copii mici de frumusetea Pietelor de Craciun din oras si surprizele incantatoare pe care acesta ni le oferea la tot pasul. Ne-am indragostit iremediabil de Viena si speram sa reusim candva sa ne reintoarcem acolo, pentru ca ne-au mai ramas foarte multe locuri nevizitate, dar care se afla inca pe lista dorintelor noastre.

Apoi cine credeti ca „taia” Romania in doua, in prima dimineata a anului 2016, pe niste sosele pustii asa cum nu ne-a mai fost niciodata dat sa intalnim??? 😀 Noooooi… care ne aflam in drum spre Kaprun, locul unde urma sa ne petrecem o saptamana la schi in Austria. Tot atunci v-am povestit si despre noutatile legate de traseul Bucuresti – Viena, precum si cateva sfaturi de calatorie pe autostrazile lor.

Surpriza anului pentru noi a fost insa escapada de 4 zile in Puglia din luna martie! A fost o mini-vacanta la care nici nu ne gandeam, o inspiratie de moment, venita pe nepregatite intr-o seara cand ne simteam coplesiti de problemele de zi cu zi. Am zis: „Hai!” si nu ne-a parut rau, pentru ca am avut parte de niste experiente deosebit de placute si relaxante, in niste locuri pe care le putem considera adevarate comori ale Italiei, inca neafectate de turismul de masa: Polignano a Mare, Matera si Alberobello. Personal, sunt foarte fericita ca, in ceea ce le priveste, am reusit sa finalizez toate articolele pe care mi le-am propus! 😉

A urmat apoi o perioada grea si intensa dpdv al pregatirii si emotiilor examenelor domnisoarei noastre cea mare, incununata cu un rezultat foarte bun dupa care, a inceput marea asteptare pana la sfarsitul verii a deja obisnuitului concediu petrecut in Grecia. Stiu, am fost cam zgarcita anul acesta cu relatarile de la fata locului 😛 , dar va sosi si vremea cand va voi povesti pe indelete despre Lefkada, o insula care isi merita pe deplin locul in topul celor mai frumoase insule grecesti.

Insa cea mai senzationala experienta in de-ale calatoriilor care ne-a fost dat sa o traim pana acum a fost, fara indoiala, mini-vacanta petrecuta pe Coasta Amalfitana. Aniversarea datei casatoriei noastre a fost un bun prilej de a ne lua inima in dinti si a aborda o astfel de destinatie, colindand in lung si-n lat, dupa pofta inimii, unul dintre cele mai incantatoare locuri din insorita Italie. Trip Review-ul despre Coasta Amalfitana va continua… 😉 Insa nu stiu cand va veni randul la povestit iesirilor noastre prin tara, trei la numar, in niste locuri speciale, care merita toata atentia celor care-si doresc un week-end relaxant petrecut la munte.

Cam asta a fost (pe scurt) cel de-al doilea an de calatorii al Jurnalului Alinutei!
A fost mult, a fost putin, asta nici eu n-as putea sa va spun… 😀 Ma bucur insa ca a fost unul trait la intensitate maxima, care stiu sigur ca i-a inspirat pe o parte dintre voi!

De unde atata certitudine? Ei bine, „Jurnalul Alinutei” are si partea lui mai „putin” vizibila, care ma ajuta pe mine sa imi fac o idee despre bunul mers al acestuia, fie ca a fost vorba de mesaje private primite din partea voastra sau comentarii la articolele de pe blog. Analytics-ul aferent ultimului an de activitate mi-a aratat ca, desi activitatea mea s-a diminuat la jumatate comparativ cu cea a anului trecut, numarul vizitatorilor unici s-a dublat, ajungand astazi la aproape 90.000 de persoane, in timp ce numarul vizualizarilor pe pagina a depasit 206.000 de unitati. Cautarile despre insula Thassos conduc detasat, reprezentand mai bine de o treime din numarul de vizualizari, fiind urmate de cele legate de descrierile Traseului spre Viena sau spre Grecia si articolele despre celelalte insule grecesti abordate si City Break-urile de la Barcelona si Viena. Prajitura cu blat de bezea si crema de ness ramane in continuare preferata voastra (ma tot intreb oare cu ce v-a vrajit asa de tare? 😛 ), urmata fiind de cea Figaro. Hai ca nu sunt singura de pe-aici careia ii plac dulciurile…. 😀

Am ramas in continuare datoare cu articolele despre destinatiile despre care v-am pomenit in treacat acum un an (Egipt, Elvetia, Turcia, Coasta de Azur, Florenta, Laponia, Venetia, Lisabona, Corfu si partial Parga). La toate acestea se mai adauga si povestiri despre destinatiile de anul acesta (Kaprun, Lefkada, Coasta Amalfitana, Sacele, Fundata si Rasnov). Sincer… nu stiu cate vieti mi-ar mai trebui ca sa va povestesc despre toate!!!  😉 😛

Nu-mi mai ramane decat sa VA MULTUMESC DIN SUFLET tuturor celor care ma cititi in continuare sau ma urmariti pe Facebook sau Instagram!!!

De promisiuni cred ca sunteti satui, asa ca nu ma hazardez sa va mai fac si eu vreuna… 😉  Sper insa ca 2017 sa ne poarte in locuri la care visam de fff mult timp si sa fie plin de povesti, cel putin la fel de frumoase ca si cele de pana acum.

S-a mai scurs inca un an din viata „Jurnalului Alinutei”…
Haideti sa-i uram

„La multi, fericiti si sanatosi ani!”