Trecusera vreo doua luni de cand am intrat ultima oara intr-un cinematograf, asa ca zilele trecute am imbratisat din start propunerea fetelor mele de a vedea impreuna un film, chiar daca acesta era unul de animatie : „Ballerina”. 

Recunosc cu sinceritate ca vizionarea unor astfel de filme reprezinta o alta mica placere nevinovata de-a mea… 😛 Pe de o parte, ele imi ofera ocazia de a calatori in timp si in spatiu, retraind astfel emotiile copilariei, iar pe de alta parte, constituie un pretext minunat de a sta alaturi de fetele mele, impartasind cu ele zambete de bucurie, hohote de ras sau lacrimi furisate pe la coltul ochilor.

Filmul de animatie „Ballerina” nu a facut exceptie de la „reteta” expusa mai sus! A reusit sa ne treaca printr-o multime de stari emotionale, de la compasiune la incurajare, de la admiratie la nedumerire, de la bucurie la tristete, iar lista trairilor noastre intense ar putea continua.

Coproductie franco-canadiana, plasata in timp in anii ’80-’90 ai secolului al XIX-lea, cand tocmai incepuse constructia simbolul Frantei, Turnul Eiffel, „Ballerina” este povestea unei fetite orfane care iubea dansul cu pasiune si visa sa devina o balerina adevarata.

Interesanta plasare in timp a acestei povesti…

Asa cum v-am obisnuit deja, nu am sa va stric placerea de a urmari acest film, povestindu-va subiectul lui… Tot ceea ce am sa incerc sa fac, va fi sa va ofer suficiente motive pentru a-l viziona si a va convinge ca nu va fi o pierdere de timp, daca sunteti intr-adevar pasionati de acest gen! 😉

Poate ca, intr-un fel, sunt subiectiva vorbindu-va atat despre el. Acest film mi-a adus aminte de marea mea pasiune pentru balet, care mi-a „bantuit” copilaria si care s-a declansat brusc dupa vizionarea unui film, a carui personaj principal era Anna Pavlova, una dintre cele mai faimoase balerine a tuturor timpurilor. Din pacate, viata a ales pentru mine un alt drum si am fost nevoita sa renunt la acest vis, desi pasiunea mea a ramas aceeasi.

„Ballerina” este un film motivational, care incearca (si reuseste) sa ne convinga ca visele pot fi transformate in realitate, prin foarte multa MUNCA si PASIUNE, dar si un dram de noroc (as completa eu). De ce zic asta? Pentru ca filmul abordeaza si un subiect destul de actual al zilelor noastre, dar si controversat, si anume faptul ca, uneori, scopul scuza mijloacele. Pentru a-si indeplini visul, personajul principal, Felicie, „imprumuta” identitatea unui alt personaj, reusind astfel sa dovedeasca faptul ca si cei condamnati de soarta pot avea o sansa la reusita, daca apeleaza la mijloace nu prea „ortodoxe”. Din punctul meu de vedere, aceasta a fost singura parte needucativa a acestui film, pe care nu stiu cati dintre copiii care l-au vizionat au si inteles-o, dar… cine suntem noi sa judecam atat de aspru situatia?

Daca vrei ceva cu adevarat… POTI!

Nu lipsesc din povestire nici prietenia sau romantismul! Felicie reuseste sa ajunga la Paris si sa isi vada visul cu ochii si datorita lui Victor, prietenul si colegul sau de suferinta de la orfelinat, care si el, la randul sau, visa sa ajunga un mare inventator. In calea lor apar diverse personaje, care ii ajuta sa fie mai aproape de obiectivele lor sau care, din contra, incearca sa le puna piedici sau sa ii intoarca din drum. Dar binele invinge intotdeauna raul!

Mie, una, „Ballerina” mi-a placut extrem de mult! A fost un film care a avut de toate: intriga, actiune, determinare, ambitie, coloristica si coloana sonora foarte frumoase si chiar un loc de desfasurare a actiunii in stransa legatura cu pasiunea mea pentru Travel: Parisul!
Am ras in hohote, dar am si plans, caci asa-i in viata, si cu bune si cu rele. Iar mesajul cu care trebuie sa ramanem, dupa vizionarea acestui film este, fara indoiala faptul ca…

…NICIODATA NU TREBUIE SA RENUNTAM LA VISELE NOASTRE!