Piata Miracolelor si Turnul din Pisa – primul nostru contact cu Italia

Daca ar fi sa spun ca m-a „chinuit” ceva in Italia, aceasta a fost problema parcarilor!

Iar pentru vizitarea Turnului din Pisa, cam toate sursele mele de documentare m-au condus la parcarea din apropierea Pietei Miracolelor, situata pe Via ANDREA PISANO 17.

Stiam ca, in ceea ce priveste subiectul legat de PARCARI, italienii sunt foarte stricti si au reguli extrem de clare, asa ca am preferat sa ma documentez bine inainte, pentru a nu avea surprize neplacute.

Asa am aflat ca exista trei tipuri de parcari:
1. unele marcate cu culoarea albastra (parcari cu plata) – destinate atat localnicilor, cat si turistilor;
2. unele marcate culoarea galbena – NUMAI pentru localnici;
3. unele marcate cu culoarea alba – gratis pentru toata lumea, dar cu limita de timp in unele cazuri. In marile orase (gen Florenta, Siena…) trebuie avut grija sa verificati toate semnele de circulatie, pentru ca astfel de parcari ar putea fi destinate numai rezidentilor.

Plecand de la parcarea Rent-a-Car, de langa Aeroportul din Pisa, am introdus in GPS adresa la care ar fi trebuit sa ajungem si am plecat spre primul nostru obiectiv de vizitat in Italia: Campo dei Miracoli!

Acum, ce sa va spun? Ca ne-au aparut vreo trei strazi cu aceeasi denumire si ca toate ne duceau in acelasi loc? Saracul GPS a fost lovit direct in moalele capului si nu a reusit sa detecteze din prima No.17!
Cert este ca, desi nu am ajuns chiar in parcarea care trebuia, am nimerit intr-una foarte linistita, la vreun sfert de ora distanta de mers pe jos pana la Campo dei Miracoli si gratis dupa ora 14.

Asa ca ne-am lasat masinuta acolo (desi nu era nici tipenie de om in jur ) si am pornit-o pe stradute, spre Turnul din Pisa. Parca simt si acum emotia cu care abia asteptam sa zarim Cupola Baptisteriului…

Inca de la inceput, as vrea sa va avertizez: sa nu care cumva sa va socheze „balciul” din fata Intrarii in Piata Miracolelor! Tarabe peste tarabe, toate rasele Pamantului, gablonturi, fake-uri si aglomeratie…nu le bagati in seama! Treceti frumusel pe langa ele, ca si cand nu ar exista, si faceti-va loc prin multime, pentru ca „Minunile” se afla DINCOLO de aceasta zona neprietenoasa (ca sa nu zic altcumva 😀 )!

Campo dei Miracoli te impresioneaza inca de la primul pas facut in incinta lui!
Nu stii de ce esti coplesit mai intai: de maretia cladirilor, de frumusetea lor, de unicitatea Turnului sau de miile de oameni care te inconjoara de parca ai fi la Mecca?
Toata lumea incerca sa-si faca fotografii cat mai funny, originale si daca se poate fara nimeni altcineva in jur ar fi fost perfect!!!

Noi ne propusesem sa valorificam la maxim aceasta jumatate de zi si, desi am riscat un pic, nestiind daca avionul va avea intarzieri sau nu, am rezervat inca de acasa prin Opapisa.it , bilete de intrare la Turnul din Pisa (cu ora programata), care includeau si accesul la celelate obiective turistice din Piazza del Duomo.

Ajunsi acolo cu o ora si jumatate inainte de ascensiune, am avut suficient timp la dispozitie sa vizitam Cimitirul Sfant (Camposanto), Baptisteriul si Muzeul Sinopiei.

Din pacate, Muzeul „Opera del Duomo” era inchis pentru renovari si nu l-am putut vizita. Si nici Catedrala, inchisa publicului deoarece era in pregatiri pentru un concert. A ramas singurul meu regret, dar si un motiv in plus de a-mi dori sa ma mai intorc candva acolo.

Am lasat mai la urma povestirile legate de Turnul din Pisa, cunoscut si sub denumirile de Torre Pendente (it) sau Leaning Tower (en), tocmai pentru ca eu consider ca este un obiectiv mai…special!  😉

Multi au fost cei care s-au intrebat: oare merita cei 18 eur cat costa intrarea?
DA! MERITA!!!  Si asta o spune cineva care se lupta din rasputeri cu frica de inaltime…

Senzatiile pe care ti le ofera fiecare treapta (din cele 298 ale sale), imaginile de la inaltime ale orasului Pisa si Pietei Miracolelor, dar mai ales gandul ca te afli intr-un loc considerat o minune a lumii, care a fost construita cu aproape 1000 de ani in urma (mai precis in 1173AD) sunt UNICE!!!
Da, e adevarat, in timp lucrurile au devenit ceva mai comerciale si poate ca a mai disparut din aerul sau enigmatic, dar locul e plin de istorie si va garantez eu ca nu te poti satura niciodata privindu-l!

Cateva PONTURI pentru vizitarea Turnului din Pisa

In primul rand, pentru cei care nu isi rezerva bilete on-line, e bine de stiut ca acestea pot fi achizitionate de la casa de bilete situata in cladirea din partea dreapta a intrarii principale in Piata Miracolelor.

In al doilea rand, trebuie sa cunoasteti faptul ca accesul in turn nu este permis cu nici-un fel de bagaj. Inclusiv geanta de mana se lasa in niste seife speciale, amplasate in incinta cladirii portocalii din partea stanga a intrarii in Turn. Acolo ti se inmaneaza un card de acces, pe baza caruia iti poti recupera bagajele, la sfarsit.

In al treilea rand, nu uitati sa fiti la coada care se formeaza in fata turnului, cu cel putin 10 minute inainte de ora programata pe bilet!

Accesul in Turn este interzis copiilor sub 8 ani si persoanelor cu probleme motorii sau de inima. Copiii pana in 18 ani trebuie sa fie insotiti de catre un adult, iar intreaga durata a turului dureaza maxim 30 minute.

Inainte de inceperea ascensiunii, am fost stransi (toti cei programati la ora respectiva) la parterul Turnului, singurul loc unde am simtit intr-adevar senzatia de plan foarte inclinat 😛 . Acolo ni s-a vorbit timp de 5 minute despre istoria acestuia si munca depusa pentru restaurarea lui. Asa am aflat ca nici acum nu se cunoaste numele primului sau arhitect, deoarece acesta si-a dat seama de greseala facuta (turnul „i-a iesit” inclinat 😀 ) si a disparut fara sa i se mai dea de urma.

Ascensiunea mi s-a parut extrem de usoara si placuta, iar imaginile de pe terasele Turnului vor vorbi de la sine…

Am fost extrem de incantati de experienta traita! Sunt lucruri care ti se intampla O DATA IN VIATA!!!

Dupa recuperarea bagajelor, am intrat putin in magazinul de suveniruri din imediata apropiere, de unde ne-am achizitionat doi magneti de frigideri mai altfel (din sticla).

Obositi, ne-am indreptat spre locul unde lasasem masina, folosind un alt traseu. Asa am descoperit si parcarea unde ar fi trebuit sa ajungem de fapt: era chiar la „botul calului”, in fata intrarii principale in Campo dei Miracoli! 😀

Dar nu ne-a parut rau ca nu am gasit-o din prima! Putin mers pe jos nu strica nimanui (asa am reusit si noi sa vedem o mica particica din oras), plus ca ne-a scutit si de taxa de parcare. 😉

Nemancati de dimineata (cand am luat un mic dejun pe fuga la Otopeni), ne-am adus aminte ca ar cam fi cazul sa ne mai gandim si la cele lumesti. Nu de alta, dar mai era un pic si asfintea soarele… 😛 Aveam eu ceva SPECIAL pe lista dorintelor de foooooarte multa vreme asa ca, inainte de a ne indrepta spre locul nostru de cazare de langa Florenta, am dat o mica raita prin…Viareggio!