Tiszavirag – popasul nostru de-o seara in Szeged

S-a mai dus inc-o vacanta de iarna, chiar daca n-am avut parte de nameti cat casa, asa cum avem acum! 😛
Si pentru ca din cand in cand mai e buna si cate-o schimbare, astazi am sa va povestesc despre Tiszavirag – Szeged, un loc nou pe care l-am ales pentru cazare intermediara in drumul nostru spre vacanta de la Kaprun.

Dupa cum stiti, am plecat spre Austria chiar in prima zi a anului, cateva ore de somn fiindu-ne de ajuns dupa Noaptea de Revelion. Traseul Bucuresti Viena l-am gasit neasteptat de aerisit si atat de gol, incat nici nu ne-am dat seama cand ne-am apropiat de Arad, cu gandul de a trece granita pe la Nadlac 2.

In vama nu am asteptat prea mult, in vreo 20 de minute ajungand in partea maghiara. Vigneta o aveam achizitionata din tara, asa ca ne-am dus glont spre primul nostru loc de popas: Tiszavirag Hotel – Restaurant (Szeged). Am lasat Autostrada in urma si ne-am aventurat in oras. Dupa cateva balbe prin Centrul Vechi, unde sunt mai multe strazi cu sens unic si unde nu va recomand sa va luati dupa 3 sisteme de orientare diferite deodata (GPS si 2 telefoane mobile  😀 ), ci dupa unul si bun, am ajuns cu bine la destinatie, parcand pentru moment chiar in fata hotelului.

Conceput ca un Boutique Hotel, nu aveai cum sa nu fii impresionat de designul locatiei inca de la intrare… Desi la exterior aspectul de cladire istorica era foarte bine conservat, la interior descopeream atat elemente de modernism (picturi, finisaje, facilitati), cat si elemente care te duceau cu gandul la vechile case boieresti (inaltimea camerelor, a usilor, elemente de decor etc).

La receptie ne-a intampinat o domnisoara si frumoasa si desteapta si foarte rapida cu formalitatile de check-in. 🙂 Desi camera rezervata nu era inca gata, abia am avut timp sa ne aducem in lobby bagajul pregatit special pentru o singura noapte si sa ducem masina la locul de parcare acoperita (pentru care am platit separat), aflat pe o straduta laterala. Apoi am fost condusi la Apartament chiar de unguroaica „noastra”, care ne-a predat camera…

Recunosc sincer ca nu ne-am putut masca uimirea in momentul in care am vazut-o: inalta, spatioasa, decorata modern si plina de detalii care te faceau sa te simti confortabil si bine primit! Paturile mari, pernele moi si lenjeria de calitate ne imbiau la odihna. Pentru ca rezervarea a fost facut on-line, direct pe site-ul hotelului, am fost intampinati cu un bilet de  Bun Venit!, cu o sticla de vin din partea casei, o jucarie de baie pentru copii si bomboane pentru toata lumea. Interesant si frumos mod de a-ti fideliza clientii!!! 😉

Surpriza cea mare a fost insa faptul ca, mai bine de un sfert din camera a fost conceput ca zona de rasfat si relaxare, in mijloc tronand o imensa cada de baie retro, dotata cu toate cele necesare pentru a te face sa te simti bine: sare de baie aromata si colorata, prosoape si halate pufoase, papuci si covoras de baie… si-o oglinda cat toate zilele! A fost pentru prima oara in viata mea cand, inainte de culcare, mi-am permis luxul de a ma relaxa intr-o baie fierbinte cu saruri, rulandu-mi un prosop pe care mi l-am pus sub cap si lasandu-ma prada simturilor, care se impotriveau sa ma mai lase sa ies din apa. Super experienta, pe care abia astept sa o mai repet cu prima ocazie!!! 😀

Restaurantul hotelului, cotat foarte bine pe TripAdvisor, isi deschidea portile abia la ora 18. Pentru noi a fost timp suficient pana atunci pentru a atipi un pic, dupa care am coborat la cina. Astfel, am ramas impresionati sa descoperim in holul de la etajul 1 al cladirii o camera de relaxare, atat pentru adulti, cat si pentru cei mici, care includea pana si o masa de sah.

A fost foarte bine ca am venit la masa inca de la deschiderea restaurantului deoarece, cu cat trecea timpul, cu atat devenea mai aglomerat, iar mesele disponibile dispareau cu repeziciune.

Meniul era usor diferit fata de cel afisat pe site-ul oficial al hotelului. Din cate am inteles, ei obisnuiesc sa il schimbe periodic, ceea ce este o idee foarte buna, deoarece acolo nu vin numai turisti, ci si localnici. Preparatele au fost delicioase, pe gustul nostru si au avut un plating demn de concursurile culinare. Pretul lor era exprimat atat in forinti cat si in eur si nu mi s-au parut foarte mari, comparativ cu cele din restaurantele autohtone. Daca ar fi sa le reprosez ceva, ar fi doar… marimea portiilor. Costitele de miel, de exemplu, aveau un gust demential, dar nu mi-au ajuns nici pe-o masea! 😀 Iar piureul de ardei capia cred ca l-as fi mancat cu lingura daca ar fi fost mai mult!!!

Nici cu deserturile nu s-au lasat mai prejos. Fie c-a fost vorba de prajitura cu ciocolata, creme brulee sau inghetata de casa, toate au fost la mare inaltime, iar alegerea vinului rose a fost foarte inspirata.

Singura mea enigma a fost simbolul hotelului si traducerea denumirii lui: Tiszavirag! In unele dictionare am gasit termenul de „efemer(a)„. Ideea era ca am intrebat pe cineva de acolo si mi-a spus ca ar fi vorba de o insecta, dar nu am inteles care… Sa fie oare vorba de vreo libelula? Sau molie? Poate aflati voi…

Dupa cina am iesit la plimbare prin oras. Nu eram noi foarte odihniti pentru treaba asta, dar putina miscare cred ca n-a omorat pe nimeni pana acum… De-abia dormeam si noi mai bine dupa! 😉

Plimbarea noastra nu a durat mai mult de-o ora, dar a fost timp suficient ca sa ajungem la concluzia ca ne-a placut tare mult ceea ce am vazut. Era prima seara a anului, iar orasul era pustiu. Cu toate astea, era foarte frumos luminat si decorat de sarbatoare.

Tinta noastra era sa ajungem in Piata Catedralei, unde se afla Domul din Szeged (sau Biserica Votiva), probabil cea mai impresionanta cladire din oras. Am fost atrasi de ea ca pilitura de fier de un magnet 😛 si nu ne mai saturam sa o fotografiem din cat mai multe unghiuri. Din cate am inteles, turnurile ei depasesc 90 de metri inaltime, iar cladirea poate adaposti la nevoie pana la 5000 de persoane. Numai frigul a reusit sa ne faca sa nu mai intarziem prea mult prin zona, ci sa ne punem sangele in miscare.

Plimbarea noastra a continuat pe malul Tisei. Apa raului era atat de linistita, incat podul se reflecta in ea ca intr-o oglinda. Frumos peisaj! 🙂

Dupa o seara atat de plina, somnul nostru nu putea fi decat unul foarte odihnitor. Dimineta am avut de ales intre un mic dejun sarat si unul dulce, deoarece hotelul nu oferea unul sub forma de bufet. Am optat pentru trei sarate si unul dulce, insotite de cate un fresh de portocale (proaspat stoarse in fata noastra) si o bautura calda la alegere (ceai sau cafea). A fost suficient pentru toata lumea si chiar nu am simtit nevoia de a manca mai mult.

Dupa micul dejun, am urcat in camera pentru a ne lua bagajele si „La revedere!” de la micul orasel care ne gazduise peste noapte. Noi am ramas cu o impresie foarte buna despre Szeged si il recomandam cu mare caldura mai departe, asa cum ne-a fost recomandat si noua de alti vizitatori de-ai lui. Multumim mult, @elena si @valentin! 😉

Speram sa ne revedem cat mai curand!!!