Egipt, o destinatie care m-a fascinat

Daca mi-ar fi spus cineva, acum cativa ani, ca voi ajunge vreodata in Egipt, ca voi vedea Piramidele, Sfinxul si locul unde Moise a primit cele 10 Porunci de la Dumnezeu, i-as fi spus razand:

„Fugi, mai, de aici! Ce sa caut eu intr-o tara araba? Vrei sa ma ceara beduinii la schimb pe camile???” 😛

Cate idei preconcepute am avut… zambesc si acum aducandu-mi aminte…

Cu aproximativ 4 ani in urma, am primit o invitatie din partea unor colaboratori, pentru o excursie de 8 zile, in grup organizat, la Sharm el Sheikh. Printr-un concurs de imprejurari, persoana desemnata nu a putut sa o onoreze si m-a delegat pe mine sa reprezint firma… Singura nici nu-mi dadea prin cap sa ma duc, asa ca i-am pasat invitatia sotului. El avea pasaportul expirat, fiind nevoit sa isi faca altul in regim de urgenta si, pe drumul spre DGP, ma trezesc cu el ca imi da un telefon si imi spune:

„Bun, dar eu de ce m-as duce fara tine in Egipt??? Hai sa vorbim cu organizatorii, sa achitam in nume propriu contravaloarea excursiei pentru o persoana si mergem IMPREUNA!”

Si uite asa am ajuns eu in seara de dinaintea plecarii, panicata toata in fata geamantanului gol: ce sa imi iau de imbracat mai intai si mai intai?!? 🙁

Auzisem si eu (ca tot omu’) fel de fel de povesti legate de anumite norme de conduita sau de reactii ale localnicilor, precum si faptul ca europencele pot fi destul de tentante (mai ales daca sunt si blonde 😛 ). Ajunsesem sa nu mai stiu ce sa aleg mai lung, mai larg sau care sa ma acopere cat mai mult, de ziceai ca ma duc la manastire si nu in vacanta! 😀

Am incercat totusi sa fac un efort, sa ma mobilizez si sa impachetez exact ceea ce am crezut eu ca e de cuviinta sa port. Din respect pentru traditiile poporului egiptean, am considerat ca in exteriorul Resortului ar fi bine sa imi port capul acoperit cu o sapca sau esarfa si sa ma imbrac cu pantaloni lungi si bluze gen ie, fara decolteu. Abia dupa ce am ajuns acolo am realizat faptul ca putem fi foarte sexy si frumoase, chiar si imbracate pana-n  gat! 😉

Am plecat spre Sharm el Sheikh (unde urma sa ne cazam), cu un avion al companiei Tarom. Zborul a fost unul placut, aproximativ o treime din el desfasurandu-se deasupra Peninsulei Sinai.

Desi plecasem din tara pe o lapovita si ninsoare de mai mare frumusetea (era vorba de luna decembrie 2010), acolo ne asteptau peste 30 de grade Celsius. Wooooow, nici nu va imaginati ce bine e la caldura in miez de iarna!

Chiar daca aveam parul indesat sub o sapca, am fost abordata din start, inca de la aeroport, de catre unul din vamesi. Am incercat sa nu bag in seama voiosia individului, simtindu-ma ok abia mai tarziu, cand le-am vazut pe rusoaice cum umblau prin hotel semi-dezbracate, de ramaneau cu gura cascata saracii baieti care faceau curatenie prin lobby! Plus ca mai tot timpul eram inconjurata de 5 barbati (dintre care unul fooooarte solid), asa ca ma simteam protejata oriunde mergeam (la plaja, in bazar, in Cairo). 🙂

Trebuie sa recunosc cu toata sinceritatea ca imi face o deosebita placere sa imi reamintesc fiecare clipa petrecuta pe pamantul egiptean. In acelasi timp insa nu pot uita socul de la primul nostru contact cu destinatia: era altceva decat tot ceea ce vizitasem pana atunci!!!

Cu toate acestea, cu fiecare zi care trecea, deveneam tot mai intrigati, mai curiosi, mai fascinati de ceea ce ni se intampla, ajungand sa ne para extrem de rau cand sejurul s-a apropiat de final.

Si nici nu aveam cum sa fie altfel! O sa aflati de ce in articolele viitoare. 😉