Apus de soare la Sarakiniko Beach

Una dintre cele mai frumoase amintiri pe care le avem din sejurul nostru de anul trecut din Grecia este cea a zilei petrecute la Sarakiniko Beach, locul in care am avut parte de un impresionant apus de soare, pe care nu cred ca-l vom uita prea curand. 😉

In articolul anterior, v-am povestit cu nostalgie despre frumusetea plajelor din apropierea Pargai. Desi sejurul nostru in zona a fost de scurta durata, trairile au fost extrem de intense, iar despre una dintre acestea am sa va povestesc in cele ce urmeaza.

Ajunsi la destinatie dupa un drum destul de lung si obositor, care pana in dreptul orasului Salonic a coincis cu Traseul spre Grecia (varianta 2014 – Thassos, Skiathos, Skopleos) si pe care am sa vi-l descriu in detaliu intr-un articol viitor, in prima seara de vacanta am preferat sa ne relaxam pe terasa hotelului Filoxenia Sea View, iar copiii sa se balaceasca in piscina acestuia.

A doua zi dimineata, eforturile de a ajunge intr-un astfel de loc de poveste ne-au fost rasplatite cu un superb rasarit de soare pe care, oricat m-as fi straduit eu sa il imortalizez, tot nu am reusit sa-i surprind frumusetea.

Dupa micul dejun, am indraznit sa le cer gazdelor noastre parerea in ceea ce priveste lista plajelor pe care eu o aveam pregatita de acasa. Avand in vedere ca inca nu ne revenisem complet dupa calatoria cu masina pe care o facusem cu o zi inainte, am preferat sa alegem un loc frumos aflat destul de aproape de noi, prima plaja care ne-a fost recomandata fiind Sarakiniko Beach.

Denumirea plajei are o istorie foarte interesanta… Se pare ca, in vremuri stravechi, in urma unei furtuni puternice pe mare, corabia unor pirati Sarakiniki a naufragiat, iar acestia au cerut ajutor localnicilor din aceasta zona. Ei s-au dat drept negustori si nu numai ca au primit adapost de la sateni, ba chiar au fost invitati la o nunta care urma sa aiba loc cateva zile mai tarziu. Piratii au fost de acord, dar cum naravul din fire nu are lecuire, acestia ar fi baut la petrecere mai mult decat ar fi trebuit si, uitand sa vorbeasca limba localnicilor, au soptit pe limba lor: „Danseaza si fii fericita, mireasa, caci de maine vei plange pe corabia noastra”. Din nefericire pentru ei, mireasa le-a inteles graiul si le-a povestit satenilor despre grozavie. Acestia s-au comportat ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, iar in momemtul in care piratii au incercat sa-i atace, mirele si tinerii din sat i-au luat prin surprindere si i-au omorat pe toti, aruncandu-le trupurile in golf. De atunci, acest loc poarta denumirea de Paralia Sarakiniko.

Situata la aproximativ 19 km distanta de Parga, la Sarakiniko Beach se poate ajunge atat cu un Taxi Boat, cat si cu scuterul sau autoturismul personal, urmand soseaua principala prin localitatea Anthousa. Mare atentie insa, sa nu faceti ca noi: incercati sa ocoliti satul Agia, prin partea sa stanga, iar la bifurcatie sa nu faceti dreapta, pentru a urca dealul si a intra in localitate!!!

O parte importanta din drumurile din interiorul lui sunt extrem de inguste, unele vand doar latimea unei masini, desi ar trebui sa deserveasca ambele sensuri de mers. Norocos e cine intra primul pe ele, celalalt fiind nevoit sa apeleze la marsarier (uneori chiar si in panta). 😀

Dupa ce am iesit din sat, lucrurile insa s-au schimbat. 🙂

Desi in mod normal noi ne aflam la mare, eram inconjurati de munti si dealuri de ne intrebam amuzati daca nu cumva am gresit destinatia sau daca apucam si noi sa vedem Ioaniana in acea zi. 😀

Lasand in urma Satul Agia, am urmat drumul serpuitor care ni se aratase in fata, pana am dat de un indicator catre Sarakiniko Beach. Peisajele pana acolo sunt extrem de frumoase, bogate in vegetatie, strajuite de paduri de pini, livezi de maslini si chiparosi falnici.

Am parcat masinile in dreptul Tavernei Christos, ne-am luat toate cele necesare din ele si ne-am indreptat catre plaja.

La ora la care am ajuns noi acolo nu era foarte multa lume. De obicei, plajele se aglomereaza abia dupa orele pranzului. 🙂

La un moment dat, a venit cineva de la beach-barul care administreaza plaja si a incasat cei 6 eur/ o umbrela si doua sezlonguri. Am platit rapid si am continuat sa ne bucuram de privelistea extrem de frumoasa de care eram inconjurati.

A sosit apoi randul si primului Mojito al sejurului, intotdeauna un moment extrem de important al vacantei, dupa care tanjesc aproape un an de zile. 😛

Dupa orele pranzului a trebuit sa cautam un loc unde am fi putut manca de dupa-amiaza, iar alegerea noastra a fost Taverna Agali, amplasata intr-un peisaj demn de invidiat!

Avand un sea-view de exceptie, probabil acesta a fost si motivul din cauza caruia noi ne-am oprit la ea. 😉 Despre prima noastra experienta culinara din zona, dar si despre celelalte taverne va voi povesti intr-un articol separat. Acum va voi lasa sa va desfatati cu imaginile surprinse din dreptul terasei…

In cursul dupa-amiezii, marea parca si-a schimbat culoarea, intr-un albastru ireal de frumos, iar peisajul a prins viata.

Faptul ca apa se incalzise, iar valurile nu mai erau asa de mari ne-a determinat sa ne petrecem foarte mult timp in mare, iar pe cei mai curajosi sa practice windsurfingul.

Nici nu stim cand a trecut timpul, de ne-am trezit ca soarele incepuse sa coboare incet spre asfintit.

Citisem eu pe undeva ca apusul in zona este extrem de spectaculos, asa ca mi-am zis sa nu ne grabin spre hotel, ci sa fim martorii acestui moment grandios.

Cuvintele sunt inutile, iar imaginile vor vorbi mult mai frumos decat as putea eu sa o fac vreodata.

Ne-am „inarmat” fiecare cu ce aveam la indemana (telefoane, camere foto, GoPRO-ul) si am asteptat cuminti momentul apusului de soare.

Jucandu-ma putin cu obiectivul, mi-am facut mezina partasa la aceasta minune a naturii si pentru cateva minute mi-am inchipuit ca suntem la un shooting foto adevarat. 😛

Acesta a fost momentul care ne-a lasat intr-adevar fara cuvinte!!!

Emotie, culoare, fericire maxima…

Cam asa s-a incheiat prima noastra zi in acest mic Paradis, denumit Sarakiniko Beach!!!

Dupa apusul soarelui, am lasat in urma plaja, cu foarte multa parere de rau, hotarati fiind sa ne mai intoarcem macar o data acolo. Din pacate, timpul prea scurt petrecut in Parga nu ne-a mai prilejuit o astfel de ocazie, dar traiesc cu speranta ca veti ajunge candva voi si va veti bucura de frumusetea zonei, cel putin la fel de tare ca si noi!