Daca este vreun oras toscanian, in care mi-am dorit din tot sufletul sa pot ajunge, pentru a-i respira aerul incarcat de istorie, ei bine, acesta a fost San Gimignano! 🙂
Denumit si „Manhattan-ul Medieval al Toscanei”, datorita celor 16 turnuri (din cele 72 originale) ramase in continuare sa strajuiasca cetatea si a caror siluete se disting de la multi kilometri distanta de oras, San Gimignano impresioneaza prin arhitectura sa de exceptie, foarte bine conservata si care a dainuit peste timpuri, indiferent de incercarile la care a fost supus.
Asa cum am povestit si in articolele anterioare, intr-una din zilele City Break-ului nostru la Florenta din septembrie, anul trecut, ne-am propus sa facem un circuit cu masina, prin Toscana. Desi itinerariul nostru initial nu era batut in cuie, iar programul l-am schimbat din mers, am reusit sa ajungem in cateva dintre cele mai pitoresti orase medievale din Toscana (Montepulciano, Pienza, Bagno Vignoni si Montalcino), lasand pentru o calatorie viitoare o multime de alte destinatii incantatoare, cum ar fi Volterra, Arezzo si Monteriggioni.
Un loc special pe lista dorintelor noastre il ocupa insa San Gimignano. In ciuda oboselii si a orei tarzii la care urma sa ajungem sa-l vizitam, nu am putut sa-l eliminam din circuit, chiar daca oprirea noastra acolo era numai pentru o cina romantica, la lumina apusului de soare de peste dealurile toscaniene.
Desi distanta dintre Montalcino si San Gimignano este de aprox. 85 km, drumul dintre cele doua localitati l-am parcurs in mai bine de o ora si jumatate, datorita restrictiilor de viteza si drumului destul de sinuos din zona.
Nici aceasta parte din Toscana nu face rabat de la frumusete, in calea noastra intalnind peisaje de un pitoresc aparte si mici localitati, in care ne-ar fi fost drag sa avem timp sa ne plimbam.
Am ajuns in San Gimignano cand soarele era la asfintit.
Stiam ca in zona sunt doua mari parcari (P1 si P2), asa ca am cautat-o pe cea despre care aflasem ca practica tarifele cele mai mici (respectiv P1) si care se afla amplasata undeva spre iesirea catre Volterra. Din pacate, aceasta era ocupata, asa ca ne-am intors la P2. Avantajul acesteia a fost ca era aplasata foarte aproape de intrarea principala in cetate, respectiv de Porta San Giovanni.
La plecare, am fotografiat panoul cu tarifele de parcare. Cine stie? Poate printre voi sunt si persoane interesate de acest aspect… 😉
Am intrat in cetate…
Ce Palazzo Comunale? Ce Torre Grossa, Pinacoteca sau Clock Tower? 😛 Acestea au ramas doar niste must-see-uri pentru o calatorie viitoare, in care sa le putem vizita pe indelete, in plina zi si nu acum, pe fuga.
Scopul nostru principal era sa nimerim din prima Ristorante Le Vecchie Mura, care ne fusese recomandat de Elisabetta, gazda noastra din Florenta.
Nu a fost prea greu sa ii identificam locatia, deoarece era foarte bine semnalizat in oras. Pana am ajuns la el insa am admirat frumusetea cetatii, cu tot ceea ce inseamna ea: turnuri, arhitectura si grija pentru aspectul exterior al cladirilor.
Ajunsi in dreptul restaurantului Le Vecchie Mura, am pasit cu sfiala in incinta acestuia.
Am fost intrebati daca avem rezervare. Bineinteles ca nu aveam 🙁 , doar ca ne fusese recomandat de la Florenta. Cred ca am fost nu norocosi, ci EXTREM de norocosi, pentru ca ne-au gasit o masa libera, deoarece aproape toate erau rezervate si-n nici jumatate de ora, restaurantul s-a umplut cu turisti, veniti din toate colturile lumii.
La inceput, eu nu prea intelesesem de ce Elisabetta tot insistase sa ajungem in acest loc. Dar, dupa ce ne-am asezat la masa si ne-am facut ochii roata asupra imprejurimilor, am ramas cu rasuflarea taiata! Restaurantul era cocotat undeva pe zidurile cetatii, iar view-ul de care beneficia acesta era unul de exceptie, care facea ca experienta culinara, oricare ar fi fost ea, sa paleasca in fata frumusetii lui.
Asta nu a insemnat ca daca „Afara-i vopsit gardul, inauntru-i leopardul”! 😉
Tot ceea ce am mancat in acest local a fost extrem de bun sau bine preparat, fie ca a fost vorba de platoul cu prosciutto si branzeturi, pastele cu Gorgonzola si nuci sau faimoasa Bistecca fiorentina, pentru care si-au cerut scuze ca tocmai se terminase cea de 1,5 kg si nu ne pot oferi decat una de 750 g (OMG!!! oricum era mare si asta! 😀 ).
Apusul de soare in Toscana alaturi de sotul meu, ambianta placuta, mancare delicioasa, vin rose…cu siguranta aceasta avea sa fie una dintre cele mai romantice seri petrecute vreodata in viata mea!
Am „sarit” peste desert, am achitat nota de plata, am mai facut cateva fotografii, dupa care am plecat intr-o scurta plimbare prin San Gimignano.
Muuuult mai linistiti acum, am hoinarit pe stradutele Cetatii, bucurandu-ne de imaginile oferite de aceasta, chiar daca se lasase noaptea. Cladirile, turnurile si piazzettele erau foarte frumos luminate, iar orasul extrem de animat, asa ca am incercat sa profitam la maxim de acest sfarsit de zi.
Oricat de bine am mancat noi la Ristorante La Vecchie Mura, nu am putut sa rezistam tentatiei de a incerca una dintre cele mai bune inghetate din lume, asa cum e recunoscuta cea din Italia. Gelateria Dondoli, amplasata chiar in vestita Piazza della Cisterna, avea o oferta atat de generoasa de sortimente de inghetata, incat alegerea a doar catorva dintre acestea, a fost una dintre cele mai grele decizii pe care a trebuit sa le luam pe ziua aceea. 😛
Incantati de tot ceea ce insemnase ziua noastra pana la acel moment, ne-am indreptat pasii catre iesirea din oras, admirand vitrinele magazinelor si mirandu-ne ca in San Gimignano exista chiar si un Muzeu al Torturii. 😀
Am lasat in urma Bastionul San Francesco, parasind San Gimignano si indreptandu-ne spre Florenta pe scurtatura prin Poggibonsi.
Nu mai simteam oboseala.. nu mai simteam NIMIC 😉 … in afara de o senzatie de BINE.
Che giornata meravigliosa! 😛
12 Comentarii
Vai ce priveliste tipic toscana are restaurantul! Si nici mancarea n-arata rau. O sa-l retin pentru cand voi ajunge la San Gimignano, sper eu curand, pentru ca este cam de multisor in lista mea.
Dar, of, la cate locuri frumoase sunt de vazut in lumea asta, nici nu mai stiu cum sa-mi aranjez prioritatile…
Larisa, iti doresc din tot sufletul sa ajungi cat de curand in Toscana!!!
Nu am exagerat cu nimic povestind atat de frumos despre ea: chiar e un loc SPECIAL!
Restaurantul merita si el toata atentia (mi-a fost recomandat de o localnica, asa ca stiu ei ce stiu! 😉 ).
O mica sugestie (daca imi permiti): ar fi bine sa va programati sejurul in perioada August – sfarsitul lui Octombrie, cand in Catedrala din Siena e descoperit pavimentul. E CEVA greu de descris in cuvinte (nici nu stiu cum si ce o sa scriu in articolul respectiv, pt ca acelea sunt lucruri de vazut si nu de relatat).
Oricum, o sa mai vorbim noi pe tema asta… 😛
Sa ai grija, sa te interesezi inainte de a face rezervarile, pt ca perioada cu pavimentul descoperit difera de la an la an.
Offff…cate sunt de povestit si de vazut… Oare cate vieti ne-ar trebui??? 😀
Multumesc din suflet pentru tot!
Și după un oftat prelung… îți scriu :))
Cât de mult a putut să-mi placă și mie San Gimignano!! A fost perla mini circuitului prin Toscana. Noi am avut asa (Florenta – San Gimignano – Siena -Chianti – Lucca -Pisa).
Pentru cand mergi data viitoare (că sigur mai mergi) îți recomand si zona Siena-Chiati, e deosebit de frumoasă. Iar in cealaltă parte de Toscana (nu știu daca ai fost) Lucca – Pisa… Lucca e de vis și sunt sigura ca ti-ar placea :*
Mai ai povesti din Toscana? Mai vreau 🙂
Povesti…ar mai fi, ca pana acum nu am acoperit decat o zi si jumatate din cele 5 petrecute acolo!!! 😛
(am fost si in Pisa, in trecere prin Lucca, in Florenta adunate vreo 2 zile, in Chianti doar in Volpaia, iar Siena a fost ceva MAGIC!)
Nu prea am timp de scris atat cat mi-as dori, dar ma straduiesc sa nu va las sa asteptati prea mult.
Sincera sa fiu, nici eu nu stiu ce mai urmeaza si intotdeauna cand ma asez in fata paginii goale ma intreb: „Oare ce-oi mai scrie de data asta?”, pentru ca mai apoi sa ma opresc cu greu din povestit. 😀
Cred ca m-am indragostit si eu de Italia, nu-i asa?
Caci altfel nu imi explic… 😉
Si eu tot pe inserat am ajuns, era foarte chic in acea lumina si am vazut un apus superb. Prin fotografiile tale am recunoscut multe din locurile pe unde am trecut, din magazinul cu cei 2 mistreti mi-am luat suveniruri: vin si biscuiti. 🙂
Ma bucur din tot sufletul daca am reusit sa-ti fac o surpriza placuta cu fotografiile din San Gimignano!
Recunosc ca si eu sunt la fel de nostalgica si abia astept sa vad instantanee din locurile dragi pe unde am calatorit. 😛
Din pacate, la ora la care am trecut noi prin dreptul magazinului respectiv, aproape totul era totul inchis, in afara de niste gelaterii si un magazin de suveniruri de unde ne-am cumparat un magnet de frigider. 😀
Aaaaaa…si ar mai fi restaurantele si terasele din zona! Am si uitat de ele…. 😉
O cina romantica in natura acompaniata de un apus de soare superb … ! 🙂
Pozele sunt super si sa știi ca se vede ochiul liber cat ești de îndrăgostită de aceste locuri.
Ești plina de surprize si înțeleg din cele spuse ca povestea călătoriei tale continua …
Alinuța ,e o adevărată delectare răsfoirea paginilor din jurnalului tău de călătorie si mă bucur ca ai găsit timpul necesar pentru a ne împărtășii din experiența ta de vacanta . Totodată iți mulțumim foarte mult pentru efortul pe care îl depui .
Sunt bucuros ca din ce in ce mai mulți prieteni ai Jurnalului se exprima aici, pe blog .. astfel spus , efortul depus de tine nu este in zadar !
Nu de puține ori , am observat ca cei care -ti urmăresc postările pe Facebook , evita sa se exprime si aici pe blog . Ii așteptăm cu plăcere sa ni se alăture !
Keep up the good work! 🙂 @A.
Multumesc muuuuult, Adrian!
Ca de obicei, ma coplesesti cu ganduri bune si nu pot decat sa ma bucur sa cunosc astfel de oameni deosebiti!!! 🙂
Si eu ii astept pe prietenii Jurnalului sa ni se alature si aici, in discutiile de pe blog, despre care cred ca sunt cel putin la fel de frumoase si fructuoase ca si cele de pe Facebook! 😉
Buna urmeaza sa plec intr-un tur in toscana cu sotia mea. O sa inchiriem si masina pt 3 zile ca sa facem un tur plecand de la siena si aterizare la florenta. O sa avem in tur o parte din orasele pe unde ati fost di voi (san gimignano,montepulciano). Imi poti spune cam costa o masa pt doi pe la restaurantele pe care le prezinti tu in articole?
Merci
Buna! 🙂
Cu restaurantele lucrurile au stat in felul urmator… Pe unele dintre ele le stiam de acasa, din documentarile mele, altele pur si simplu ne-au iesit in cale la momentul potrivit, iar unul dintre ele ne-a fost recomandat de gazda noastra. Daca imi poti spune data plecarii voastre, poate reusesc sa scriu si articolul cu restaurantele din Toscana la care am fost… 😉
De asemenea, e bine de precizat ca, in Italia, meniurile sunt structurate in 5 mari parti: Antipasti (sau aperitive, cum le zicem noi), Primi Piatti (primul fel principal), Secondi Piatti (al doilea fel), Contorni (garnituri) si Dolci.
Preturile variaza si ele in functie de faima restaurantului, de la 5-6 eur un aperitiv, 7-10 eur un fel principal si 35-50 eur/kg vestita bistecca fiorentina, care musai trebuie incercata!!! Acestea sunt preturile la un restaurant modest. Daca vrei, iti trimit prin mesaj privat cateva fotografii cu meniuri. Si nu uitati de delicioasele sandwich-uri de la All’Antico Vinaio din Florenta (banuiesc ca ai citit articolul). MERITA!!! 😛
Merci pe informații. Ar fi fain dacă mi-ai putea trimite niște poze!
Noi am mai mâncat prin roma s preturile erau decente , dar mi s-a spus ca toscana e foarte scumpa. Nu am găsit pe net și preturile ci doar meniurile și eram curios. Oricum foarte util blocul tău , abia aștept sa plecam în toscana !!!
Merci
Buna Radu!
Stai linistit, ca nu te-am uitat!!!
Am avut o perioada mai incarcata la serviciu, asa ca a trebuit sa-mi dezlipesc un pic ochii de pe blog si sa ma concentrez la urgentele pe care le aveam de rezolvat. 😛
Iti voi trimite fotografiile promise (sper eu, diseara). Toscana nu e chiar asa de bau-bau: noi am mancat si mai scump, dar si ieftin, la preturi comparabile cu cele de pe la restaurantele noastre sau din Grecia.
Ma bucur mult pentru voi!!!
O sa va indragostiti iremediabil de Toscana! 😉